Editura Nemira a lansat în colecția Nautilus Copiii timpului, de Adrian Tchaikovsky, volum câștigător al premiului Arthur C. Clarke în 2015, „cea mai inteligentă imagine a evoluției civilizației umane pe care o veți descoperi vreodată într-un roman“, după cum afirmă însuși Peter F. Hamilton.

Ultimii supravieţuitori ai Pământului au scăpat cu greu din lumea lor muribundă și caută supravieţuirea printre stele. Pe urmele unor strămoși îndepărtaţi, descoperă o adevărată comoară: o planetă terraformată, pregătită pentru ei. Dar în lungul timp care s-a scurs până au ajuns aici, planeta a fost ocupată, iar refugiul paradiziac a devenit un coșmar.

Două civilizaţii sunt pe cale să se confrunte pentru a supravieţui. Care se va dovedi adevărata moștenitoare a noului Pământ?

1. Ce te-a inspirat să scrii despre apariția unei civilizații noi?

În seria Shadows of the Apt, ființele supranaturale pe care le-am creat, diferite specii umane ce au împrumutat anumite caracteristici de la insecte, înfruntă provocări și scenarii familiare cititorilor. Trebuie să își folosească abilitățile neobișnuite pentru a remedia toate problemele întâmpinate. Uneori, istoria lor se desfășoară în paralel cu a noastră.

Este un exercițiu interesant pentru un scriitor – gândirea de tip „Ce s-ar fi întâmplat dacă bătălia de la Gettysburg ar fi fost câștigată de… ”, care ne permite să folosim istoria alternativă ca subgen; seria Shadows of the Apt mi-a trezit apetitul pentru acest subgen și am vrut să scriu ceva asemănător, dar la o scală diferită – nu doar ființe-aproape-umane într-un cadru-fantasy-familiar, ci o specie extraterestră pe o altă lume.

În Copiii timpului, în primă instanță, ecosistemul este asemănător cu cel de pe Pământ, dar a fost alterat. Avem o planetă terraformată, pregătită pentru populația umană, care apoi este abandonată pentru o perioadă îndelungată. Specia care răsare a împărțit ultima oară un strămoș cu oamenii acum mai bine de jumătate de miliard de ani. Noi îi observăm evoluția începând cu epoca de piatră și remarcăm apariția și înfruntarea acelorași obstacole, rezolvate prin prisma folosirii propriilor unelte și abilități.

Ciumă, război, dispute interne, chiar și probleme ca dreptul la vot sau apariția religiilor: fiecare obstacol speră să fie suficient de ușor de recunoscut pentru a le permite cititorilor să fie empatici, fără a ameliora latura extraterestră, de necunoscut. Într-un fel, este o evoluție speculativă a societății extraterestre, un experiment cu o intrigă.

Bineînțeles, acest experiment este doar jumătate din roman, pentru că oamenii nu au dispărut.

2. Ești de partea umanității sau de partea noii civilizații, care a fost creată, involuntar, de oameni?

Oricine a citit Shadows of the Apt sau Guns of the Dawn o să știe că încă nu am scris o poveste dintr-un singur punct de vedere, al binelui sau al răului. Îi urmărim pe nativi cum evoluează și inventează, cum se extind și ajung să-și înțeleagă lumea, la timp ca să realizeze că oamenii se îndreaptă spre planeta lor pentru a-i distruge.

De cealaltă parte, omenirea are o singură navă, cu o încărcătură de trupuri înghețate, tot ce a mai rămas din specia noastră. Avem nevoie de o planetă pe care să o colonizăm sau acesta va fi sfârșitul nostru, mii de ani de istorie și cultură. Ambele specii sunt blestemate de trecutul ce le-a modelat în ceea ce sunt acum. Ambele specii sunt înțelegătoare (sau cel puțin sperăm). Dar doar una poate triumfa.

Adevăratul atangonist este trecutul (însuși Timpul, aș îndrăzni să spun – dacă aș fi pretențios, doar ei toți sunt Copiii lui). Ambele specii sunt, involuntar, rezultatul acelorași evenimente istorice.

3. Crezi că într-o zi omenirea va trăi printre stele?

Dacă acest lucru nu se va întâmpla, nu vom trăi în altă parte. Verdictul în ceea ce privește capacitatea Pământului de a ne susține pe o perioadă îndelungată nu este unul favorabil, în cazul în care nu facem câteva schimbări semnificative. În ultimii ani, a existat din nou interes pentru voiaje extraplanetare, călătorii în sistemul solar pentru obținerea drepturilor de exploatare minieră sau pentru descoperirea unor planete noi, ce ar putea să fie terraformate (totuși, cei care vor să locuiască pe Marte, ar trebui în acest moment să citească scrisul cu font mic).

Sunt mai preocupat de cum vom ajunge să trăim printre stele, sub ce condiții. Să fim sinceri: toți ne-am dori să locuim în Cultura, paradisul creat de Iain M. Banks. Nu este prea atrăgător scenariul lui Ben Elton în Stark, unde planeta a fost distrusă, iar 1% din populație pleacă în spațiu pentru a scăpa de urmările unei apocalipse toxice. Din păcate, în acest moment, suntem mai apropiați de Elton, nu de Banks.

Acum, depinde și de momentul în care părăsim planeta. Dacă va fi (cât de cât) stabilă, iar noi vom călători prin spațiu într-o atmosferă electrizantă, încărcată de optimism, fiind înconjurați de bogății – imaginați-vă navete în stil art-deco, anii ’50, familii zâmbitoare, ce abia așteaptă să trăiască în suburbiile de pe Marte – nu ar fi prea rău (totuși, poate ar fi mai bine ceva mai diversificat față de imaginea pe care o am acum în minte).

În Copiii timpului, Pământul este pe moarte și noi nu am fost pregătiți, dar avem coordonatele unei planete terraformate de strămoșii noștrii (sau cel puțin, asta credem) și nu avem alt plan.

Hai să nu facem și noi așa, da? Hai să căutăm soluții și să ne rezolvăm problemele, „să sărim” în spațiu, nu să fim împinși. Se poate, nu?

4. Te trezești pe o colonie spațială, la sute de ani lumină distanță de Pământ. Ce mâncare sau ce băutură ți-ar lipsi cel mai mult?

Cred că răspunsul cel mai sincer este „mâncare”. Să fim serioși, este puțin probabil, chiar și pentru o colonie spațială de lux, să aibă sectorul destinat agriculturii foarte dezvoltat. Ca și scriitor, consider că este foarte greu să ai orice, măcar puțin asemănător mâncării, pe o colonie spațială, unde vei avea parte de pilule proteice Major Tom și poate câteva batoane hrănitoare, foarte consistente, care îți oferă tot ce ai nevoie, chiar dacă îți refuză tot ce îți dorești. Desigur, există și alte posibilități, să ai Holodeck-ul din Star Trek sau un vis lucid, unde ai putea să fugi într-o lume creată de tine, altfel… probabil ai începe să o iei razna. Foarte. Repede. Imaginează-ți că ai trăi cu colegii de la serviciu 24 de ore pe zi.

5. Crezi că fanii Battlestar Galactica sau ai francizei Alien vor regăsi tematicile lor preferate în Copiii timpului?

Fără nicio urmă de îndoială, sunt câteva idei. Cât despre Alien, păi… cred că perspectiva umană, pentru că este o înfruntare între oameni și monștri. Xenomorphii nu par să aibă o societate sau un raționament, cu excepția dorinței de a crea și alți xenomorphi. În Alien, în mod particular, avem ocazia să vedem o specie care, evident, are un anumit nivel de inteligență, cel puțin în ceea ce o privește pe regină, dar este o specie lipsită de scop, în afara celui meționat mai sus (pentru care au nevoie și de noi, din nefericire). Dacă xenomorphii s-ar reproduce prin implementarea acelor ouă în, să zicem, pepeni, ar fi animale de companie adorabile pentru întreaga familie.

Extratereștrii (dacă termenul este chiar potrivit, în acest caz) din Copiii timpului au propria lor cultură, societate și istorie, dar, dacă vor să supraviețuiască, trebuie să-i înfrunte pe cei care vin să le cucerească planeta.

În ceea ce privește Battlestar Galactica, oamenii au o problemă asemănătoare: au nevoie de o casă nouă și rămân fără provizii, combustibil… fără tot.  Poate că nu îi au de partea lor pe Cyloni, să pună o rachetă sub ei, dar sunt la fel de disperați, iar acea disperare duce la apariția mai multor divizii în cadrul echipajului uman. Divizii și facțiuni aflate în război? Este scenariul perfect dacă tu, și doar tu, ai resimți soarta întregii omeniri pe umerii tăi. Adaugă pe listă și întâlniri cu extratereștri ostili și o inteligență artificială înfricoșătoare, care se poate strecura fără probleme în sistemul navei tale, tentată să întrerupă mijloacele de susținere a vieții, și nici nu-i de mirare că încep să apară anumite divergențe între membrii echipajului principal.

Bineînțeles, Holsten Mason, unul dintre protagoniști, este clar interpretat de Edward James Olmos. Cel puțin în capul meu.

Sursă interviu: Pan Macmillan

Despre autor:

Adrian Tchaikovsky s-a născut la Woodhall Spa, Lincolnshire. A studiat psihologia și zoologia la Reading. Din motive care nu sunt clare nici pentru el însuși, a ajuns să studieze Dreptul și să practice avocatura la Reading și Leeds, unde locuiește în prezent. Este căsătorit, îi place să joace diverse roluri, ocazional e actor amator și nu are animale de companie exotice sau periculoase, poate cu excepția fiului său.

Este autorul seriilor de succes Shadows of the Apt și Echoes of the Fall. A publicat și alte volume, printre care Copiii timpului, care a câștigat Arthur C. Clarke Award pentru Cel mai bun roman SF în anul în care s-au împlinit treizeci de ani de la înființarea acestei distincții.