V-ați fi gândit vreodată că unicul, cinicul, fascinantul detectiv Philip Marlowe va primi o propunere de însurătoare? V-ați fi gândit că Raymond Chandler, scriitorul care a dus genul crime / thriller pe culmile gloriei, va pune capăt seriei de romane care îl are ca protagonist pe Marlowe cu un happy-ending?

Ei bine, Play – back este ultimul roman finalizat integral de Chandler, un cântec de lebădă, poate, în care autorul închide cercul și ne oferă o ultimă aventură a lui Marlowe, ajuns acum la vârsta mijlocie, ”un bărbat obosit și mediocru, cu un viitor nesigur”, așa cum se auto-descrie , în încercarea de a eschiva elegant cererea în căsătorie din partea unei femei frumoase și bogate care a făcut nu numai obiectul direct al cazului pe care l-a investigat, dar și subiectul unei nopți de dragoste pasionale cândva în cursul poveștii.

Acest roman, considerat destul de slab de unele voci, se concentrează mai puțin pe acțiunea pură și dură cu care ne-a obișnuit Chandler, pe intrigile încâlcite și palpitante sau pe o pleiadă de personaje care oscilează între sinistru și seducător. Play-back are o poveste simplă și un scenariu destul de clar, în comparație cu alte romane în care cititorul era aruncat dintr-un mister în altul fără nici un fel de preaviz.

Să nu înțelegeți greșit, povestea este departe de a fi liniară și plictisitoare, personajele departe de a fi uni-fațetate iar Marlowe departe de a ieși la pensie. Ceea ce este diferit la ea este unghiul din care autorul ni-l oferă pe celebrul detectiv și problemele profund umane pe care le dezvoltă.

Cu toate acestea, Play-back nu poate dezamăgi, deși este scrisă într-un registru diferit de ceea ce așteptăm de la Chandler. Romanul este plin de descrieri de un umor nebun, cu comparații și metafore care l-au făcut celebru pe autor și l-au propulsat pe Marlowe în galeria celor mai sarcastici și spirituali detectivi ai lumii, cu dialoguri alerte și vii și cu o serie de scene pline de vitalitate și aparent întâmplătoare, ce orbitează în jurul intrigii principale, oferindu-i acesteia unitate și complexitate.

Frumusețea acestei cărți rezidă tocmai în schimbarea de ton și perspectivă, urmărind un erou care simte intim trecerea timpului și care devine din ce în ce mai animat de dorința de a se conecta la lumea din jurul lui. Acest lup singuratic și neînfricat, acest monument al incoruptibilității devine mai uman, capătă o aură de sensibilitate, fără a își pierde din calitățile pentru care îl iubim. Una dintre cele mai frumoase scene ale acestei cărți și poate ale întregii opere a lui Chandler este reprezentată de lungul dialog dintre Marlowe și Henry Clarendom IV despre dragoste, moarte și religie.

Marlowe nu este numai detectivul înclinat spre confruntări corp la corp, nu este numai ”băiatul rău” care seduce și pleacă, nu este numai detectivul care ar merge în căutarea adevărului până la capătul pământului. Marlowe devine în acest roman un bărbat ancorat în propria-i realitate, care poate obosi, poate iubi și se poate integra într-o aparentă normalitate pe care și-a refuzat-o mult timp până acum.

Citește mai mult pe ziare.com

Autor: Andreea Sterea