Pe Paula Izquierdo o cunoaștem prin intermediul volumului ”Femei anonime”, o colecție de povești de un farmec straniu, tulburător, despre dragoste, renunțare, identitate, căutări și găsiri, împlinire și disperare.
În lipsa iubirii, roman de factură autobiografică dar de ficțiune totuși, spune o poveste care, poate, a mai fost spusă deja de sute de ori: un om, o întâmplare, o mutație în cursul firesc al lucrurilor și iată, răvășire, ordine dată peste cap, normalitatea redusă la nivel de teorie și nu de practică, vieți marcate și un deznodământ oarecare.
Cântec de dragoste, eseu despre afecțiune, radiografie a intimității și meta-analiză asupra valorilor fundamentale care compun și definesc o persoană, ce contează cu adevărat la acest roman este felul în care este spusă povestea, Paula Izquierdo ne făcând nici un rabat de la stilul care a consacrat-o.
Povestea psihiatrului candid, inteligent și profund uman ce joacă rolul principal în acest roman este spusă la persoana I, punctul de vedere al lui Pablo fiind cel care însuflețește celelalte personaje, dă culoare peisajelor și imprimă scenelor din vitalitatea proprie. Înclinat spre introspecție și analiză, Pablo, ca un adevărat om de știință, studiază fiecare unghi al realității din toate perspectivele posibile, fără a risca pentru nici un moment ca povestea să devină liniară sau uni-fațetată. Capacitatea sa de percepție este incredibilă, autoarea reușind să redea o lume întreagă prin vocea unui singur personaj.
Regăsim și în acest roman elementele cheie care fac din proza Paulei Izquierdo o adevărată bijuterie a literaturii universale. Ca să parafrazăm titlul unui celebru roman SF, în narațiunea lui Pablo timpul se dezarticulează, autoarea având capacitatea impresionantă de a scrie într-un slow-motion demn de cele mai bine cotate pelicule cinematografice.
Dacă îi lipsește violența imaginilor și a acțiunii cărților lui Chuck Palahniuk, dacă îi lipsește intensitatea cu care personajele scriitorului american se scindează la nivel uman, se dezintegrează moral și emoțional într-o sfâșietoare tortură, asta nu înseamnă că ficțiunea transgresivă nu poate cunoaște nuanțe, sensibilități și digresiuni de la gen. Sentimentul de dizolvare emoțională este cu atât mai tulburător în acest volum, cu cât este urmărit cu încetinitorul, chiar de către cel care este subiectul și singurul martor al respectivei transformări.
Cadrele ne sunt oferite în aceeași manieră a clarobscur-ului pe care l-am întâlnit și în Femei anonime și asistăm neputincioși la zbuciumările unui suflet ce ni se dezvăluie treptat, menit să se reinventeze pe sine însuși pentru a atinge un apogeu al împlinirii, asemenea fluturelui ce se luptă cu propria viață pentru a căpăta o viață dincolo de cocon.
Citiți mai multe pe mayra.ro
Autor: Andreea Sterea
Dacă vreți și voi să aflați povestea lui Pablo, profitați de oferta Editurii Nemira, care vă oferă volumul cu o reducere de 45%!
Tweet