Din cele mai vechi timpuri, au existat oameni leneși. La început, lenea a fost o caracteristică a nobililor, apoi era considerată o virtute a artistilor. Acum însă, ea este văzută ca un viciu.

În Bogota (capitala Columbiei) de exemplu, a existat pentru o săptămână un muzeu al lenei. În interiorul acestuia erau amplasate canapele în fața unor televizoare, hamacuri, paturi și alte lucruri care duc cu gândul la lene, pentru a face oamenii să conștientzeze ce este lenea cu adevărat și care sunt efectele sale.

Dar oare este lenea ceva atât de rău? În cartea sa, Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați, Tom Hodgkinson ne aduce aminte de câteva plăceri simple care ne-ar putea schimba viața, transformând-o dintr-o muncă obositoare într-o distracție. Deși, citind doar titlul, ai putea crede că Hodgkinson prezintă un studiu al lenei, cu exemple concrete, științifice, el dorește de fapt să ajute oamenii să aducă din nou lenea la rangul de virtute.

Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați este structurată în trei părți (dimineața, amiaza și miezul nopții), iar autorul ne arată care sunt plăcerile fiecărei ore a zilei. Astfel, începe cu plăcerea de a lenevi “încă cinci minute” dimineața în pat, ajunge la prânzul pe care trebuie să îl savurăm și nu să îl luam în grabă și se încheie cu ieșirea în oraș pentru un pahar de vorbă împreună cu colegii, după o zi grea de “muncă”.

Cartea conține de asemenea multe citate ale unor “leneși celebri” printre care se numără Lin Yutang, Benjamin Franklin, Mark Twain, Dr. Johnson, Byron, Coleridge, Bertrand Russell, Oscar Wilde, Nietzsche, John Lennon, Winston Churchill, Victor Hugo și mulți alții.

Ghidul leneșului nu este o carte pentru cei care nu vor să facă absolut nimic (ceea ce este de înțeles, pentru că lor oricum le-ar fi lene să o citească), ci pentru acei leneși rafinați, care încearcă să readucă lenea la rangul de artă.