Bestseller-ul semnat de Debra Dean Madonele din Leningrad a primit premiile New York Times Editors’ Choice, Booksense Pick, Booklist Top Ten Novel și American Library Association Notable Book of the Year, fiind publicat în nu mai puțin de 20 de limbi, în timp ce volumul de povestiri ”Confesiunile unei femei” a câștigat distincția Paterson Fiction Prize și un premiu Florida Book Award.
Cu așa o introducere, este dificil să îți găsești cuvintele potrivite pentru a descrie și analiza volumul Confesiunile unei femei, mai ales în condițiile în care literatura Debrei Dean se vizualizează, mai mult decât se citește, autoarea fiind recunoscută pentru capacitatea ei fabuloasă de a transmite imagini vizuale cu ajutorul cuvintelor în moduri în care nimeni nu se așteaptă. Cu atât mai mult, în acest caz fiind vorba despre proză scurtă, intensitatea imaginilor se sprijină pe o economie de cuvinte impecabil alese, care transpun cititorul aproape fără voia sa în universuri diferite, ușor suprarealiste dar puternic conectate la concretul imediat al personajelor.
Să începem așadar acest periplu printre confesiuni cu siguranța că acest volum este departe de a fi încadrat în genul de literatură ușoară, pentru femei, în care cheia de lectură o reprezintă un erotism obscur, presărat de scurte puseuri de înțelepciune, așa cum ar lăsa titlul să se înțeleagă. Din contră, cele zece povestiri care alcătuiesc volumul oferă cititorului tot atâtea experiențe de viață inedite, un evantai de emoții complexe, precum și convingerea că toate personajele sunt, într-un fel ciudat, reale, surprinse în universuri în care se împletesc iubirea, disperarea, ura, seducția, drama și umorul.
Se spune că recunoști o carte bună atunci când uiți că citești o carte și începi să te gândești la propria ta experiență de viață prin prisma acelei cărți, identificându-te cu personajele și trăind aventurile lor ca și cum ar fi aventurile tale. Acest concept i se potrivește ca o mănușă volumului Debrei Dean care a izbutit ceva ce foarte puțini autori au reușit să facă: spune povești simple, despre oameni obișnuiți, dintr-o perspectivă feminină sau masculină extrem de personale, fără sclipici și accesorii, dar cu o căldură, o ironie subtilă și un simț al realității uimitoare. Vocile care se fac auzite pe rând sunt când sarcastice, când anxioase, când timide sau bătăioase, ceea ce contribuie enorm la valoarea acestui volum, oferindu-i calitatea diversității și confortul unității deopotrivă.
Câteva dintre aceste ”schițe” de viață care se remarcă în mod deosebit sunt ”Viața de după viață a lui Lyle Stone,” în care un coșmar terifiant precipită apariția și dezvoltarea unei crize existențiale, ”Regina-mamă” – un recital literar, psihologic și actoricesc ce cu ușurință poate rivaliza cu cele mai zguduitoare scene din opera lui Tennessee Williams, ”Ce spune mâna stângă” – povestea păpușarului ce a șocat și sedus critica și publicul încă de la apariția cărții.
Citeşte mai multe pe Mayra.ro
Autor: Andreea Sterea
Tweet