Podcast-ul Books are Magic powered by Nemira e despre cărțile, poveștile, ideile și oamenii care schimbă lumea și poate fi găsit pe platformele: Spotify, Anchor, Youtube, Deezer, Google Podcasts, Apple Podcasts și blogul Nemira. De două ori pe lună, cu Filip Standavid, și invitați din România sau scriitori străini.

Suntem în martie, iar luna aceasta atrage în mod invariabil un ocean declișee despre mame, soții și surori. În această ediție a podcastului Books are Magic profităm deocazie ca să stăm de vorbă cu două scriitoare care, chiar dacă nupublică tocmai ceea ce s-ar numi cărți mainstream, au reușit săajungă la un număr impresionant de cititori: Cristina Andone,autoare de cărți pentru copii, și Svetlana Cârstean, autoare decărți de poezie.

Episodul #04 din podcastul Books are Magic powered by Nemira poate fi găsit pe: Spotify, Youtube, Anchor, Google Podcasts, Apple Podcasts.

Cu mii de exemplare vândute din Poveștile din pădurea muzicală, un Dar motan faimos deja, un roman despre cum e să demisionezi din publicitate și o carte despre ii, Cristina Andone e o autoare de succes. Cum s-a întâmplat?

De nevoie, pare să sugereze Cristina Andone: „Literatura pentru copii pornește întotdeauna de la un adevăr. În literatura pentru copii ai mult mai puțin timp să greșești – romanul îți dă trei sute de pagini să te-ncălzești. Pe un copil nu poți să-l prinzi în a cincea pagină, sau a zecea, sau a cincizecea: copilul spune da sau nu după prima pagină, după primele rânduri. Și-atunci, un scriitor pentru copii trebuie să fie un maestru al preciziei”.

Firește, experiența dintr-o agenție de publicitate a ajutat.

„Folosesc instrumentele publicitarului. Mă gândesc că am de vândut un brand și că brandul respectiv nu mai este săpunul X, este Mozart. Îmi dau seama că e o blasfemie, dar dacă un copil cere de ziua lui un tort cu Ceaikovski și cu o balerină, mie mi se pare fantastic – și asta s-a întâmplat”, spune Cristina Andone.

Cât despre reacțiile pe care le provoacă și răspunderile pe care le presupune literatura pentru copii, Cristina Andone – în calitate (și) de activistă în educație – povestește că cel mai greu i-a fost să-i întâlnească pe cititorii pacienți ai spitalului de boli psihice pentru copii din Cluj.

„Am lucrat cu copii de șapte, opt, nouă ani care avuseseră tentative de suicid. Sunt copii pentru care viața este o povară mult prea mare. Avem în față un ocean de lucruri de rezolvat. Eu sunt un practician de jos, un pălmaș în educație. Cred că noi suntem o societate care-și revine greu din traumă. Ține de generația aceasta – de generația mea – să oprim trauma și să n-o dăm mai departe”, spune Cristina Andone la Books are Magic.

Cum s-ar explica, pe de altă parte, succesul oarecum neașteptat al unei cărți de poezie? Svetlana Cârstean este unul dintre puținii oameni care au reușit să ajungă la mult mai mulți cititori decât în mod obișnuit pentru un scriitor contemporan din România. S-a întâmplat și cu volumul Sînt alta, lansat în ianuarie și disponibil pe nemira.ro și în librării. De unde, povestește cineva, a și fost furat de pe raft.

Totul vine, spune Svetlana Cârstean, după aproximativ un deceniu în care multă lume a muncit tăcut și eficient pentru consumul de poezie în România: „Mă refer aici atât la edituri mici, la editurile alternative, care au rupt monopolurile care existau la acea vreme și au luptat din greu în perioada asta. Oamenii au organizat lecturi publice de poezie care au luat, ușor-ușor, locul cenaclurilor pe care le știm noi din alte vremuri. Au fost Nocturnele ARCEN, este Institutul Blecher al lui Claudiu Komartin și multe alte inițiative care au avut, fiecare, rolul ei – să miște publicul și piața”.

Cum stau acum lucrurile?

„Simt că oamenii s-au întors la poezia propriu-zisă, în cărți, pe hârtie, dar care circulă în mediul virtual. Am văzut foarte mulți oameni – i-am citit – care mi-au zis <<Mi-era groază de poezie, mi-era lehamite de poezie>>. Și noi știm asta, pentru că genul ăsta a rămas undeva în spate, în școală: e chestia aia de care vrei să scapi când ai rupt ușile formei de învățământ care te obligă să citești poezie.

Fiul meu era în gimnaziu și se chinuia cu diverse texte, nu mă lăsa să-i explic nimic, și m-a întrebat odată: <<Mama, tu ai eu liric>>? A rămas o glumă permanentă între noi, am ajuns de la eul liric la leul liric, leul liric românesc”.

La Sînt alta Svetlana Cârstean a început să scrie din 2016. Volumul a apărut la începutul acestui an: este el, prin forța împrejurărilor, un „copil al pandemiei”?

„Este parțial un copil al pandemiei. Întâmplarea a făcut să iasă la începutul lui 2021, în luna ianuarie – este un copil al acestor ultimi ani care, după părerea mea, închid un ciclu, de fapt. Sînt alta a cules cam ce am văzut eu în lume și cum am simțit lumea în toți acești ultimi ani ai deceniului trecut.

Este o carte a călătoriei, a străinătății, a diferenței: este o carte a condiției noastre din ultimii ani de a fi globali, de a descoperi diferența foarte ușor și – la urma urmei – din această esență a globalizării și a călătoriei a ieșit și pandemia”.

Cele întâmplate de la sfârșitul lui 2019 încoace, în opinia poetei române, nu au cum să nu influențeze felul în care se scrie în acești ani, însă schimbările ar fi cu mult mai profunde de-atât.

„Poeții, la ora asta, scriu nu asemănător la nivelul întregului glob, dar au puncte comune, mult mai ușor decât altădată. Se spunea că limba română e intraductibilă, că poezia română e intraductibilă: nu-i adevărat. Suntem și noi în lumile astea globale, sunt experiențe comune pe care le trăim, într-adevăr, la nivelul întregului Pământ, și pandemia nu vine decât să întărească acest lucru, de fapt”.

TUNE IN!

Tweet