În curând la Editura Nemira: un nou roman mult așteptat de către scriitorul Florin Chirculescu. Privind din nou spre trecut, de data asta autohton, scriitorul va lumina prezentul românesc cu toate tarele și traumele lui.

Fragment în avanpremieră

SOLOMONARUL

Max Murgescu, zis Macu, un obez scund și urât, a condus toată noaptea: grăbit să ajungă la vila lui W, grădinarul de odinioară al lui Carol I, nu s-a oprit de la Berlin la Sinaia decât de câteva ori. Pe vremuri, vila cu pricina avea păpuși la ferestre și era dosită în pădure – azi, lângă ea e Taverna Boului, cârciuma unui jurnalist dubios, iar păpușile au dispărut de la geam.

Max era elev de liceu când a călcat prima oară în vila lui W. Cu acea ocazie, gazdele, doi bătrânei, l-au atras într-un grup teozofic și l-au pus la curent cu o istorie stranie despre Emin, poetul național, care fusese văzut pasămite în Buenos Aires la cinci ani după decesul oficial. Se îngrășase, avea barbă de lumbersexual și dansa milonga cu Estrellita Wexler, o evreică originară din Fălticeni. Bătrâneii n-au relatat episodul de florile mărului: ca mai toți, știau că Max era obsedat de Emin. În fond, obsesia cu pricina îl aduce și azi la Sinaia chit că e președinte de bancă, ambasador al Ugandei la UNESCO și posesor al unui CV șocant; de pildă, la doar 26 de ani, el analiza bursele mondiale pentru Cabinetul 2 RSR – cu alte cuvinte, a fost intimul Elenei Ceaușescu, o feministă cu arțag.

Conducând spre vila lui W, Max trage cu ochiul la tatuajul înscris pe coapsa Galei, tovarășa lui de pat: Atunci când team atins prima dată/ Mia fost frică să nu fac ceva rău/ Nu știam exact ce se întâmplă/ Dar la sufletul meu nu ia trebuit timp să realizeze nimic/ Pentru că el din prima clipă tea iubit mai mult ca pe el. Mesajul nu e pentru Max, Gala a vrut să-l șteargă după ce s-au cuplat, dar el s-a opus căci acele rânduri i-o alungau din minte pe Sossa, adevărata lui dragoste, stupidă și embarassante.

Du-te dracului, România! își zice Max pe când se strecoară printre mașinile parcate aiurea la Taverna Boului. Ferește doi câini vagabonzi, trage pe dreapta și închide CD-playerul, tăindu-i pe The Nationals. Sleep well, beast se stinge și nu se mai aude nimic: aici, la capătul Căii Codrului, e mereu liniște.

E cald. Gala își ridică poalele rochiței de vară și-și face vânt între coapse. E o tipă solidă ca un husar, cu chip lătăreț (femeile zic că aduce cu un pisoar) și are un ochi de sticlă; pe cel original i l-a scos o sudaneză la Roma. De fapt, n-o cheamă Gala, dar Macu i-a schimbat numele după ce a restaurat-o cap-coadă. Dorise să-i schimbe și ochiul de sticlă cu unul bionic, dar ce-ar mai fi rămas din minunea ce-l uluise în beciul lui Fisnik, albanezul? Doar ochiul acela sterp îi amintea de unde o pescuise.

„Să știi că și eu am suflet,” zice ea brusc, „sunt proastă da-nțeleg! De când am plecat de la Berlin doar muzică d-asta asculți!”

Florin Chirculescu (de profesie medic chirurg) s-a născut la București pe 26 martie 1960. A debutat cu proză scurtă în anul 1993, în revista sf JSF. A câștigat Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995, după care Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tăi cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine, tipărit la aceeași editura. De-a lungul anilor, au urmat alte distincții. A colaborat cu reviste de specialitate, unde a publicat nuvele și povestiri, și a fost redactor-șef al revistei Nautilus. Cu pseudonimul Sebastian A. Corn a semnat volumele: 2484 Quirinal Ave (Nemira, 1996), Să mă tăi cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine (Nemira, 1998), Cel mai înalt turn din Babylon (Nemira, 2002), Imperiul Marelui Graal (Nemira, 2006), câștigător al Premiului Vladimir Colin în 2006, Vindecătorul (Cartea Românească, 2008), Skipper de interzona (Millenium, 2012), Ne vom întoarce în Muribecca (Nemira, 2014), Iovik (Millenium, 2014), Eucronoza și alte nuvele (Millenium, 2017). Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu este prima operă de ficțiune pe care o semnează cu numele său real.