Stephen King nu are nevoie de o introducere. Misery. Shining. Cimitirul animalelor. Carrie. IT. Dolores Claiborne. Turnul Întunecat.

În comparație cu romanele standalone, seriile sunt puzzle-uri mai complexe, mai fascinante, în care scritorii se află într-o continuă competiție, dar nu neapărat cu timpul, ci cu talentul și imaginația: depășesc limitele precedente, țes povești îndrăznețe, imposibil de împărtășit într-un singur roman, strecoară capcane și reușesc să te țină departe de final, de țelul mult râvnit, despre care afli abia în ultimul capitol dacă poate să fie îndeplinit.

Fiecare volum completează imaginea de ansamblu, accentuează trăsăturile, ambițiile și dorințele personajelor, delimitează acțiunea în flashback-uri și premoniții, viziuni strecurate de autori pentru a testa mintea cititorului, până în punctul în care reperele se transformă în iluzii, iar trecutul, prezentul și viitorul se unesc într-o singură axă temporală, sfidând logica și legile fizicii. Consecințe? Un cititor amețit, confuz și curios. Așa te vei simți după fiecare volum din seria Turnul Întunecat.

„Nu țintesc cu mâna mea; cea care țintește cu mâna ei a uitat chipul tatălui. Eu țintesc cu ochiul.

Nu trag cu mâna mea; cea care trage cu mâna ei a uitat chipul tatălui. Eu trag cu mintea.

Nu ucid cu pistolul meu; cea care ucide cu pistolul ei a uitat chipul tatălui. Eu ucid cu inima.”

Când crezi că vei căpăta o parte din răspunsuri, King va manipula cunoștințele acumulate împotriva ta, pentru că nu ai voie să elucidezi din timp enigmele. Nu ai voie să înțelegi sau să afli motivele pentru care te-ai hotărât să parcurgi un drum de mii de pagini, în necunoscut, la dorința unui personaj obscur și misterios, obsedat și fascinat de Turn.

Dar… ce reprezintă, cu adevărat, Turnul? Din păcate, este o întrebare cu un număr impresionant de răspunsuri. Zeci, sute, mii. Turnul este legendă, blestem, obsesie, mit și un sentiment copleșitor de pace, de izbândă. Simbolizează sfârșitul călătoriei, apogeul și prăbușirea spirituală, fizică și mintală a celor ce se încumetă să-l caute, sperând că sub protecția sa vor învinge și vor restabili echilibrul, atât în lumea lor, cât și în lumile ce se deschid în depărtare, unite printr-un scop comun, legate de o structură din metal, promisiuni și vise spulberate. Turnul este Moartea și Viața, Binele și Răul. Turnul nu devine doar obsesia personajelor, ci și a cititorului, înfometat, aproape disperat, după răspunsuri.

King este sadic, nemilos și crud. E zgârcit cu informațiile și iubește jocurile de memorie, ghicitorile și discrepanțele temporale. Îi accepți condițiile și provocările, însă nu pentru că nu ai de ales, ci pentru că vei deveni o parte din carte și te vei alătura ka-tet-ului lui Roland, ultimul Pistolar.

„Fiecare membru al unui ka-tet e ca o piesă de puzzle. Luată singură, fiecare piesă este un mister, dar când sunt puse laolaltă, alcătuiesc o imagine… sau o parte a unei imagini. S-ar putea să fie nevoie de foarte multe ka-tet-uri pentru a definitiva o imagine. Nu trebuie să fiți surprinși dacă descoperiți că viețile voastre s-au atins în moduri pe care până acum nu le-ați mai văzut.”

După cum suntem singuri că ai observat, King are o predilecție pentru personaje… mai deosebite. Fie că au sau nu abilități speciale, mereu te vor impresiona, șoca, îngrozi și (sigur) te vor vizita în coșmaruri. Monștri cu chip de om, psihopați, criminali în serie, eroi tulburați, cu personalități multiple, fantome, nebuni, diavoli și lista nu se sfârșește aici. Iar personajele din Turnul Întunecat nu sunt o excepție de la regulă.

O să fi intrigat de protagoniști, de dramele lor și de secretele pe care le împărtășesc în jurul focurilor de tabără, la popasurile ce marchează drumul lor spre Turn. Nu avem parte de eroi sau antagoniști. Personajele nu pot să fie etichetate sau restrânse la o singură categorie. Sunt minunat de complexe, de imprevizibile și de instabile. Sunt personaje rupte de normalitate, ce îmbrățișează abstractul, întunericul și necunoscutul. Nu le poți iubi sau detesta, nu poți să lupți împotriva lor sau să le accepți toate deciziile. Dar asta nu te va împiedica să te atașezi de Roland, Eddie, Jake și Sussanah și să te temi pentru ei. Știi că finalul nu o să fie fericit, știi asta de când ai aflat numele autorului. Și nici nu îți dorești asta. Însă speri, pentru că doar asta ți-a mai rămas, că sângele lor nu va păta pământul din jurul Turnului și că nu vor suferi o eternitate pentru cutezanța afișată.

Chiar și atunci când acțiunea (pare că) stă pe loc, când ritmul scade și intensitatea pălește, te desprinzi cu greu de volume. Vei citi capitolele din ce în ce mai repede, așteptând să fie format ka-tet-ul, ca Roland să îi recruteze pe cei aleși, să își întâlnească viitorii aliați și prieteni, pentru a-și întoarce apoi privirea spre Turn, unde toate speranțele și dorințele lui și-au găsit sălaș. E toxică nerăbdarea cu care vrea să ajungă la finalul călătoriei. Se răspândește și îi subjugă pe toți. Turnul e mereu prezent în mintea lor. Îi cheamă, îi atrage. Ei sunt mereu în umbra lui, însă nu se află sub protecția sa.

Poate să fie dureros și epuizant să vezi cum personajele sunt mințite, înșelate, seduse și atacate. Cum prietenii se transformă în dușmani și invidia refuză să dispară. Cum King zugrăvește în nuanțe întunecate de roșu și tonuri șterse de gri o lume prăbușită și haotică, unde tehnologia se lovește de o societate rurală pierdută, cu amintiri neclare și greșite.

E greu să nu iubești o astfel de serie, să nu devii dependent de ea și să amâni cât poți de mult finalul.

Două sfaturi: Să nu ai încredere în Omul în Negru și să nu deschizi nicio ușă în timp ce citești seria Turnul Întunecat. Nu glumim.

P.S.: Primele trei volume au apărut în noul format Nautilus (Pistolarul, Alegerea celor trei și Ținuturile pustii).