În ultimele zile onlineul a fost foarte activ şi efervescent (şi fericit!) graţie anunţurilor cu bunătăţile care vor fi disponibile începând cu Târgul de carte Gaudeamus de la Bucureşti (25-29 noiembrie). Chiar dacă sunt vremuri de criză (economică, politică şi – mai avem doar un pas până acolo – socială), editorii au căutat soluţii şi ritmul apariţiilor nu mi se pare să fi scăzut vizibil.
Deşi editurile şi-au făcut bine tema, mai au de înfruntat examenul final: cel cu publicul. Şi aici ajugem la pretextul gândurilor de faţă. Am citit un articol foarte interesant în ultimul număr al revistei Cariere, intitulat (foarte frumos, chiar dacă puţin pe lângă subiect) “Dopajul metafizic”. Vă recomand să-l citiţi.
Şi aici am dat peste două statistici siderante:
- un sondaj din 2008 al Centrului de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) arata ca peste jumatate dintre romani nu citesc nici macar o carte pe an
- conform unor cercetări de piaţă realizate de lanţul Diverta, doar 1,5 % din populatia Romaniei cumpara frecvent carte
Firesc, entuziasmul meu, care pe parcursul ultimelor zile în care am anunţat noutăţile Gaudeamus crescuse alături de voi la cote foarte înalte, s-a… mai diminuat, să spunem aşa. Nu cred că trebuie să cădem în lamentări fataliste de genul “românii nu cumpără cărţi” şamd. Trebuie găsite soluţii să schimbăm înclinarea balanţei. Şi asta nu are legătură doar cu o editură sau alta, ci cu societatea în întregul ei. Şi, dacă putem recurge la o sintagmă uzitată până la vidarea ei de conţinut, cu “cultura română”.
Din fericire, articolul aduce în discuţie şi un profesionist al lecturii. Un om ale cărui resurse de entuziasm faţă de cuvântul scris, în ciuda tuturor piedicilor şi dezamăgirilor, încă nu s-au epuizat (miraculos, aş spune). Mi-a plăcut ce spune Dan C. Mihăilescu:
totul trebuie (re)inceput de jos de tot, de la gradinita, incercand sa legam computerul de sport, de industria jocului si de cartea ca obiect”. „Ca si informatia pura, cultura inseamna putere. Te ajuta sa te supui la 15 ani, sa conduci la 30, sa fii intelept la 60 si sa te resemnezi linistit dupa aceea. Dar cand traiesti intr-o tara care si-a intemeiat prima universitate la cinci, sase sute de ani dupa cele din Apusul si Centrul Europei si unde, imediat dupa caderea comunismului, s-a strigat „moarte intelectualilor”, „noi muncim, noi nu gandim” s.a.m.d. – cam greu sa reinviem peste noapte acea veche randuiala a batranilor nostri pentru care „omul fara carte” este un om „fara capatai, fara Dumnezeu”
Analizând bilanţul, cam greu, într-adevăr. Tot aşteptăm de ani buni ca lucrurile să se redreseze, încet-încet, şi să ne sincronizăm cu ce se întâmplă în restul lumii. (Sincronizarea e de fapt eterna problemă, care ne tot urmăreşte încă de la întemeierea României moderne.)
Aşa că vroiam să vă întreb: ce credeţi că am putea face, editori şi oameni obişnuiţi deopotrivă, ca să redresăm situaţia?
Tweet
Vlad, nu cred ca exista parinte care sa nu fi incercat diverse metode prin care sa-si indemne copilul sa citeasca. Plecand de la sondajele care demonstreaza ca doar 1,5% dintre romani cumpara carti, toata discutia referitoare la ce si cum care s-a petrecut, incepand de ieri aici, s-a inecat in proprie experienta.
Din pacate exista persoane care mi-au raspuns mie si n-au raspuns intrebarii ce trebuie facut. Atrag atentia ca, daca intr-o familie copilul citeste, in alte 8-9 nu o face, indiferent de indemnurile, rugamintile, pedepsele, samd, la care este supus. Ca sa nu spunem ca o mare parte dintre parinti nu citesc. Altfel ar fi cumparat carti. Sunt oameni care intra in casa mea si se minuneaza de cate carti am. Pentru ca exista, la roamani, o zicala: “Unde este carte e si prostie!”
Pe de alta parte nu stiu, dar probabil; 3-5 % dintre romanai, daca nu mai multi, au venituri superioare mediei. Intrebarea care se pune este: de ce nici macar in aceste familii nu citesc copiii, parintii si cine-or mai fi, in general. La fel cum, se pare, circa jumatate dintre familiile de la noi au un computer in casa. Care este solutia, deci? Pretul cartii? Imi este teama ca nu. Sau nu doar. Cartile vandute de ziare, care costa foarte putin, s-au vandut in peste 100000 de exemplare. Cunosc o multime de cetateni care le-au cumparat pe toate. Ca sa le puna in biblioteca, pentru ca arata bine. Nu ca sa le citeasca.
Am si eu o intrebare: cati dintre voi circula cu mijloacele de transport in comun, poate mai putin metroul. Credeti ca o mare parte dintre cei ce folosesc aceste mijloace pentru deplasare fac parte din publicul tinta?
Sau intr-un liceu. Am mers in liceul fiului meu. Credeti ca am gasit un singur amator pentru cenaclu? Iar liceul este unul din categoria celor de valoare.
@Bear: :)), pentru moment una de dimensiuni mai reduse, va creste considerabil in timp 🙂
@florin patea: dar nici oameni avansati pentru ca au citit dune n-am auzit… 😛
(iar oamenii care citesc carti de specialitate, pt serviciu, cred ca sunt si mai putini decat cei care citesc de placere)
@sorin: nu stiu daca sunt publicul-tinta (ma rog, ar fi greu de spus oricum, pentru ca in metrou sunt de la studenti la pensionari), dar am remarcat ca din ce in ce mai multa lume citeste in mijloacele de transport in comun. acum 5-10 ani eram intotdeauna singura cu o carte in mana, acum sunt 2-3 persoane/vagon.
iar cenaclul nu cred ca e un instrument de masura atat de bun. nici eu nu m-as fi dus la un cenaclu in liceu, si totusi citeam.
Parerea mea este ca ar trebui sa se puna mai mult accent pe literatura contemporana, intrucat edituriile tot reediteaza cartile vechi pe care le gasesti la toate anticariatele la un pret mult mai mic.Eu personal prefer genul istoric, aventuri, SF si dragoste. Cu ocazia asta vreau sa va reamintesc ca astepSt aparitia volumului 3 din seria Lux-Invidie si bineinteles Splendoare care tocmai a aparut. Sper sa le publicati cat mai repede intrucat mai cunosc persoane care abia asteapta sa apara toata seia Lux.
@Bear Nu ştiu ce înseamnă “o bibliotecă mare”, Horia. Am în schimb o idee ce înseamnă “o bibliotecă prea mare”: Acum vreun an am făcut un calcul cîte dintre cărţile pe care le-am adunat nu am citit, am estimat o carte citită pe săptămînă pentru viitor şi am constatat că, speranţa de viaţă a bărbaţilor din România fiind ceea ce este, ori citesc mai repede de acum încolo, ori am grijă să trăiesc mai mult decît media, ori o să rămînă o parte dintre cărţi necitite de subsemnatul. 😀
Ca să fie tacîmul complet, după ce am făcut constatarea aceasta, nu m-am oprit din achiziţionarea cărţilor. Dimpotrivă. 😀
Jen, daca erai atenta observai ca vorbesc despre mijloacele de transport, cu exceptia metroului.
@florin: i know what you mean 🙂