Mai sunt 6 zile până la finalul sezonului IV Game of Thrones, iar cu această ocazie editura Nemira te provoacă să îţi imaginezi chiar tu lucrul de care ne temem cu toţii: ultima scenă. Da, exact, te invităm cu alte cuvinte să devii pentru câteva minute, sau poate o oră, chiar George Martin, în faţa colii albe de hârtie a calculatorului tău.
O să ţină Jon Snow piept sălbaticilor la Nord? Şi dacă da, cum rămâne cu armata de Umblători albi care veghează din umbrele îngheţate? La Sud, rămasă tot mai singură, dar cu trei dragoni şi o armată de 8000 de eunuci, are Daenerys forţa necesară să fie un conducător adevărat peste sclavii eliberaţi care acum o privesc ca pe o zeiţă salvatoare?
Răspunde la una dintre aceste întrebări, sau la oricare alta dintre multele deschise de povestea din Urzeala Tronurilor şi scrie o scenă reprezentativă/şocantă cu care crezi că ar trebui să se încheie acest ultim sezon nebunesc. Cele mai memorabile trei scene imaginate vor primi următoarele premii:
Premiul 1 – pachet Cântec de gheaţă şi foc (paperback) + boardgame Urzeala tronurilor (da, exact, aţi citit bine, boardgame-ul Urzeala tronurilor, courtesy of cutia.ro, cărora le mulţumim foarte mult!)
Premiul 2 – tricou Game of Thrones + cană Game of Thrones + breloc Game of Thrones
Premiul 3 – tricou Game of Thrones + set magneţi frigider Game of Thrones
Concursul se încheie luni, 16 iunie, chiar înaintea difuzării ultimului episod Game of Thrones (22.00). Nu există limită de text, dar vom aprecia concizia. Vom aprecia de asemenea imaginaţia şi stilul. Textele vor fi postate în special sub formă de comentarii la acest articol, dar vor fi luate în considerare şi cele la postările pe acest subiect de pe contul nostru de facebook.
Mult succes tuturor!
Nu uitaţi că simultan este în vigoare o super-promoţie hardcover Urzeala tronurilor pe nemira.ro!
John Snow va reusi sa le tina pipet salbaticilor si ii va invinge dar totodata va pierde batalia impotriva umblatorilor albi care vor pleca catre sud distrugand totul in urma lor.Daenerys impreuna cu intreaga armata de sclavi si eunuci vor marsalui catre sud pentru a recastiga tronul de fier si odata cu acesta dreptul la conducerea celor 7 regate.Batalia finala se va purta intre umblatorii albii si armata lui Daenerys, intre foc si gheata in urma caruia dragonii acesteia urmand sa devina salvarea celor 7 regate.
Marsul a fost obositor, dar au ajuns in sfarsit. Destui au murit pe drum, dar armata era inca puternica. Vointa lor era puternica. Trebuia sa fie, nu mai aveau unde sa se intoarca. Ultimul si cel mai greu de depasit obstacol se ridica in fata lui, inalt de peste 250 de metri si lung cat vedeai cu ochiul. Zidul. Mance isi priveste armata: sute de triburi luptand cot la cot pentru un singur lucru – supravietuirea. Uriasi, oameni ai pesterilor, mamuti, tigri leopard si multi altii asteptau semnul lui. Venise momentul. Mance isi ridica mana si doi uriasi din dreapta lui incep sa impinga o caruta cu ceea ce parea a fi un horn de dimensiuni imense. Era de un alb imaculat, jumatate din el fiind acoperit de otel valyrian. Rune ciudate erau desenate de-a lungul hornului si marginea partii superioare parea arsa.
“Hornul lui Jorammun”, ii spune Mance zambind malitios. “Ciorile nu vor mai avea cum sa ne opreasca acum.”
“Jorammun?”, se gandeste Jon. Cel care cu Bran Construitorul au ridicat Zidul? Doar nu vorbeste serios.
“Nici un om nu poate sufla in acest horn. Jorammun l-a facut in asa fel incat doar uriasii, cei care l-au ajutat la ridicarea zidului, sa il poata folosi. Cand sufli in el plamanii incep sa iti arda putin cate putin si in scurt timp, organele incep sa iti arda. E nevoie de doi pentru a reusi. Sunt ultimii din neamul lor, dar sunt dispusi sa se sacrifice pentru noi. Daca ramanem aici, vom murii cu totii. Atat de puternica ne e determinarea, cioara!”
Unul dintre uriasi isi pune gura la buza hornului si incepe sa sufle. Sunetul trece de-a lungul intregii vai, puternic si asuriztor. Runele incep sa se inroseasca si in scurt timp uriasul cade la pamant, celalalt ilocuindu-l imediat. Runele se aprind din ce in ce mai puternic, in cele din urma devenind de un alb orbitor, moment in care capul hornului se sparge in sute de bucati si uriasul cade la pamant, fum iesindu-i din gura. Se lasa o tacere adanca. Mance se uita in jur nelinistit, cand deodata un zgomot asurzitor se aude dinspre Zid. Pamantul incepe sa tremure si gheata incepe sa se crape de-a lungul Zidului. Sloiuri de gheata incep sa cada si Jon isi vede fratii de la turnurile de veghe cum cad, unul cate unul. Dupa 8000 de ani, Zidul a cazut si armata lui Mance porneste inspre Sud. End credits.
Inainte de a pleca sa-l omoare pe regele de la nord de Zid, John Snow ascunde cadavrul lui Ygritte intr-o celula in care cei din Rondul de Noapte tineau detinutii si o leaga pe aceasta cu lanturi, pentru ca in eventualitatea in care ea se va transforma in umblator, sa nu scape. Pleaca apoi spre tabara salbaticilor, dar in scurt timp cade intr-o ambuscada si este luat prizonier de acestia. In timpul noptii regele de la nord de Zid ii face o vizita si ii spune ca nu va prinde zorii viu, dar, in timp ce acestia vorbeau, se aude un urlet ca de lup care vine dinspre Zid si, in scurt timp, pamantul incepe sa tremure sub ei. Regele iese afara si vede cum facliile de pe zid se sting una cate una si peste acesta se asaza un strat proaspat de gheata. Dinspre zid se aud ca purtate de vant niste cuvinte intr-o limba veche pe care nimeni nu o intelege. Ygritte se trezise si, dupa ce a rupt lanturile si a deschis poarta de la baza zidului, a chemat armata umblatorilor care acum a preluat controlul asupra Zidului si a ucis toti corbii. Salbaticii stiu ca sunt in siguranta, dar pentru cei de la sud de Zid iarna tocmai a sosit.
Noaptea în Meereen era liniștită, fără evenimente neplăcute, fără zgomote puternice, fără tâlhari, fără strigăte neajutorate sau gemete de plăcere, fără nimic. Doar clădiri moarte și stele. Uneori, răgetele dragonilor se ridicau în văzduh, puternice cât să zguduie orașul și să îl trezească, dar oamenii, prea adânciți în somnul lor molatec, nu deschideau pleoapele, nu dădeau importanță. În aer plutea un soi de resemnare tristă. Libertatea e dulce-acrișoară. Daenerys privește îngrijorată peste oraș, prin noapte, prin clădiri, dincolo de Meeren, dincolo de ea însăși. Ser Jorah a trădat-o și cu toate astea se simte încă novice în a conduce un întreg oraș și nu îi vine deloc ușor să își piardă omul de încredere. Revolta a cuprins-o ca un fior de aer rece. Trebuie să fie puternică, trebuie. Și va fi. Și-o jurase. De la balconul ei înalt putea veghea somnul orașului. Dar dragonii ei nu dormeau, zburau în cercuri deasupra orașului. Simțea că ei prevestesc ceva, dar nu știa ce. Uneori, noaptea, auzea strigătele lor ascuțite prin somn și, prin vis, vedea o armată de oameni roșii care îi atacă orașul și îi capturează dragonii, iar ea privește neputincioasă cum Ser Jorah o trage departe de copii ei, de oamenii ei spunându-i că e în siguranță departe de toate astea, că nu e făcută să fie regină. Dar asta e doar teama ei că nu va fi un conducător bun, dar are timp să învețe, în Meeren va deveni un conducător bun. Societatea pe care ea o conduce devine din ce în ce mai prosperă, oamenii o iubesc și o apreciază, iar pentru ea tot ce contează e bunăstarea orașului. Oare nu asta înseamnă să fii un conducător bun? Șirul gândurilor ei a fost însă întrerupt de Rhaegal, care și-a întrerupt zborul pentru a se așeza lângă ea. Ochii lui galben-verzui cerșeau parcă îndurare.
-Ce te întristează, Rhaegal? Vocea lui Daenerys era plină de compasiune pentru dragonul său. S-a apropiat încet și a început să îi mângâie lent fața solzoasă. De-a lungul gurii, până pe gât, i se scurgeau stropi de sânge cald, probabil de la un festin proaspăt, probabil o oaie. S-a înfricoșat imaginându-și cum dragonul sfâșia cu poftă toracele unui om. Și-a lipit obrazul de fața lui. Întotdeauna s-a simțit puternică alături de dragonii ei.
-Noi, împreună, vom conduce lumea, Rhaegal. Vei vedea. Vei vedea.
Din gâtlejul lung al dragonului ieșea un sunet jos, ca mârâitul unei pisici care toarce. O pisică ce scuipă flăcări. Brusc, Rhaegal s-a desprins de lângă mama lui și s-a înălțat în zbor. Ceva în privirea fiarei o făcu pe Daenerys să creadă că era deprimat. Reveni la frământările ei. Poate va reuși să cucerească tronul cu ajutorul dragonilor, însă ea știa că ei nu o vor ajuta să fie un conducător bun. Un conducător bun nu conduce prin frică.
S-a întors în iatacul ei și s-a cuibărit între cearceafuri, încercând să se gândească la problemele orașului, deși gândul ei încă zbura în viitor, la tronul de fier.
A doua zi dimineață dragonii nu se mai zăreau pe cer. N-au revenit nici seara, la ritualul lor ciudat de a zbura în cercuri. Un călător, venind din Yunkai spunea că i-a zărit zburând spre Astaphor. În fiecare seară, Daenerys ieșea la balcon și aștepta ca dragonii ei să danseze, dar ei nu s-au mai întors.
Jon Snow
Tinutul inghetat de dincolo de zid era tacut…extrem de tacut in ciuda evenimentelor sangeroase care au avut loc in noaptea precedenta. Jon Snow se avanta tacut inspre padure, grabind pasul de fiecare data cand se afla in preajma vreunui cadavru de salbatic ucis in lupta. Stia foarte bine ca in curand se vor trezi la viata cu suflarea inghetata de white walker. Nici nu patrunde bine in padure ca un sunet metalic scurt si infundat ii face sa-i vibreze teasta si inainte sa simta durere totul se intuneca…
Cand deschide ochii, o durere puternica ii amorteste capul..nu poate sa se miste…e legat..langa el un salbatic ii ranjeste cu dintii stricati si tine in mana o maciuca inrosita de sange la varf…nu-i vine sa creada ca a fost capturat atat de usor. Ameteala il cuprinde din nou si iar totul se intuneca in jurul lui dar nu pentru mult timp, cand e trezit din nou violent de niste lovituri puternice de pumni. Deschide ochii cu greu si in fata lui inconjurat de multi salbatici sta Mance Rayder. Jon incerca sa-l convinga sa-si uneasca fortele impreuna cu oamenii din Rondul de Noapte pentru a lupta impreuna impotriva White Walkersilor dar Mance nu vrea sa auda…il condamna la moarte pentru ca i-a mintit si i-a tradat. Il dezbraca pana la brau si-l leaga de un copac inghetat in timp ce o adunatura de Thenns isi ascut cutitele si se ling pe buze. Primul care musca din Jon e fratele Thennsului ucis de el in lupta ce a avut loc cu o noapte inainte. Il musca de bratul stang si-i sfasaie bicepsul. Sangele fierbinte improsca copacul si zapada inghetata si totodata dezlantuie si pe ceilalti Thenns sa sara pe Jon si sa muste din el…
Sangele fierbinte murdareste si topeste zapada alba dar brusc oglindirea lui rubin intunecata incepe sa capete licairi albastre argintii..tot mai puternice pana ingheata complet. Thennsii, care nu au apucat sa guste bine din ce e facut Jon Snow se opresc brusc si privesc ingrozitii in jur..o ceata si o liniste profunda inghite subit tot in jur si in scurt timp urlete ingrozitoate incep sa se auda la inceput tare apoi tot mai estompat. Thensii, ca si cum au uitat complet de Jon Snow si de pofta lor canibalica o iau la fuga…
Intuneric…Jon, sfasaiat de durere, cu o ultima sfortare priveste printe stropii de intuneric ce incearca sa l rapuna…doua licairi reci si albastre intunecate il privesc…in ochi..in suflet…o raceala amortitoare il rapune si apoi totul se intoarce in intuneric.
Daenerys
In sala tronului Daenerys impreuna cu Missandei si cativa Unsullieds judeca si incearca sa faca dreptate oamenilor veniti pt audienta. Daenerys e tot mai socata cand aude de faptele dragonilor ei care omoara toate animalele ce le ies in cale si de multe ori si oameni. Chiar in momentul in care Daenerys vrea sa ofere despagubire unui om care si-a pierdut toata turma de oi din cauza apetitului dragonilor, Drogon, dragonul negru cel mai mare patrunde cu tot cu perete in sala tronului. Toata lumea se sperie, doar Daenerys ramane nemiscata si dragonul isi intinde capul spre ea. Mama dragonilor cearta dragonul pentru faptele facute, dar se pare ca lui Drogon nu ii place tonul imperativ din vocea ei si intr-o secunda dintr-o muscatura inghite capul lui Missandei. Soldatii ataca dragonul in ciudat urletelor lui Daenerys si Drogon ii omoara si pe ei. Daenerys disperata pica in genunchi si incepe sa planga…manjita de sangele supusilor ei ucisi de..copilul ei…dragonul ii da tarcoale si o adulmeca apoi dintr-o bataie de aripi zboara.
Dupa aceasta intamplare incep sa apara si zvonurile cum ca Mama Dragonilor nu mai poate sa-si stapaneasca copiii…incet stapanii de sclavi ramasi in viata se reunesc si incep sa-si stranga armata, mai increzatori dupa ce zvonurile au ajuns si la urechile lor.
Jon Snow
Inunericul negru incepe sa capete nunate de albastru tot mai deschis pana se face alb…Jon isi deschide ochii…o amorteala si raceala puternica ii stapanesc trupul..dar parca si sufletul..incearca sa-si miste bratul din care a fost muscat…reuseste..dar in momentul in care il vede isi da seama ca bratul lui era complet alb..inghetat…priveste in jur si vede ca e calare pe un cal…sau cel putin parea a fi cal doar ca bucati de carne lipseau din el si in locul lor era..gheata. Calarea alaturi de White Walkeri intr-o directie necunoscuta. Incet simte cum gandurile ii amortesc parca rapuse de o un somn dulce inghetat..si incepe sa se simta tot mai puternic una cu gheata…copacii inghetati..vantul si zapada…tot ce e uman se scurge incet din el ca vinul dintr-o plosca sparta…prin ultimii stropi ai umanitati lui vede umbra tatalui sau…a fratelui sau…a lui Sam…Arya..Robb…apoi zapada parea sa ia locul tuturor…se simtea tot mai puternic una cu zapada…ultimul gand uman ironic ii rasuna cu un ecou inghetat in craniul jumate inghetat…”doar tu intotdeauna aia fost Snow..Jon Snow..acum esti doar Snow”…
Va urma 😛