N’autor, colecția de literatură română contemporană coordonată de Eli Bădică, împlinește 5 ani.
Au fost 5 ani plini de povești autentice, care deschid drumuri și în care ne-am (re)descoperit în fiecare zi!
În tot acest timp, am publicat 30 de cărți noi și 4 reeditări, am adunat 7692 de pagini n’autor în total și avem deja 7 n’autori care au publicat al doilea titlu în colecție.
Pentru a sărbători cum se cuvinte, i-am provocat pe autorii români să scrie un text despre un personaj pe nume n’autor care împlinește 5 ani & să adauge o piesă muzicală potrivită.
Iată cum a ieșit, alături de Doru Preda și Mihaela Buruiană!
Doru Preda, autorul „Candido” și „Mâine, când ne-am întâlnit”
Astăzi e ziua mea, împlinesc cinci ani. Ai mei spun că am vârsta de n’autor, nu știu ce înseamnă asta. Deocamdată, mă prefac că dorm și îi ascult pe cei mari prin crăpătura ușii. Nu înțeleg de ce ocazia asta îi face să se agite mai mult ca de obicei. Încă de ieri, mama a început să-l piseze pe tata: ai pregătit pachetul? Tata râde, cum face el când îl bate la cap. Fără îndoială, se referă la tricicleta ascunsă în spatele dulapului cu scule din garaj.
Probabil că acum pregătește tortul, s-a sculat devreme și a trăncănit prin bucătărie. Mai ușor, că-l trezești pe ăl mic, a mustrat-o bunica. S-au ciondănit cu glas scăzut, până când a apărut tata. Iar tu, l-a luat bunica din ușă, să nu mai pui muzica aia de nebuni. Se înțelege, mamă soacră, a necăjit-o el. Bunicii nu-i place când i se spune soacră. Seamănă prea mult cu acră, zice.
Muzica de nebuni e rock, bunica își pune mâinile în șold și clatină din cap când tata dă boxele tare, să simtă basul. Paharele din vitrină se lovesc între ele și sună ca niște clopoței.
Deocamdată e liniște. Sub pernă am cartea primită de la mătușa Clara. A trecut aseară și mi-a adus cadoul, e certată cu bunica și vine rar în vizită. Atunci bunica se încuie în camera ei și se preface că doarme. Uneori, adulții se poartă tare ciudat.
În cartea asta sunt multe desene frumoase cu cerul. Cer mov cu nori albi, cer senin cu un soare vesel, cer cu stele mari, ca niște lampioane. Înainte să plece, mătușa Clara mi-a șoptit: până când împlinești șapte ani, ai dreptul să-ți alegi cerul preferat. Eu o să o fac astăzi. N-are rost să aștept până la șapte ani, știu exact în care dintre ceruri mi-ar plăcea să cresc mare.
Doru Preda s-a născut la București, este absolvent al FEICT din cadrul Academiei de Studii Economice. Până în 1990, a lucrat ca informatician. Între 1991 și 2015, a activat ca întreprinzător privat. Începând cu 2015, a frecventat atelierele de Creative Writing Sundays, organizate de Revista de Povestiri, în care i s-au publicat mai multe proze scurte. A participat la prima ediție a Turnirului Literar promovat de Cenaclul de la Roma, unde a câștigat Premiul de Popularitate.
A debutat cu volumul de proză scurtă Candido (ed. Nemira, colecția n’autor, 2019).
Din toamna lui 2018, locuiește în Brașov.
Mihaela Buruiană, autoarea „Pe cine iubești mai mult?”
Îl observam de ceva vreme. Deși nou-venit, era deja unul dintre puștii populari: îi mergea mintea, avea condei, se pricepea și să stârnească râsul, și să ne pună pe gânduri. Ne învârteam oarecum în aceleași cercuri: el – în lumina reflectoarelor, eu – mai degrabă în umbră. Nu știam dacă are habar de existența mea. Mă mulțumeam să-l admir de la distanță.
Într-o zi, ne-am trezit față în față. Am vorbit puțin. A fost simpatic. Mi-a zâmbit. Am simțit ceva în piept, ca o zbatere mică de aripi. El a plecat mai departe, era așteptat. Eu am rămas uitându-mă în urma lui.
Mă trezeam uneori visând la el, dar alungam gândurile ca pe ceva ridicol. El era artist, creator, inovator, făcea și desfăcea lumi, știa să capteze ore în șir atenția oamenilor și să se miște natural printre fani. Eu mă țineam la marginea lucrurilor, echipată cu un întreg arsenal de măști și ziduri.
A trecut timpul. A crescut și el, tot mai curios, mai generos și mai admirat. Am crescut și eu și am început să-mi decojesc măștile și zidurile ca pe foile de ceapă. S-a lăsat cu lacrimi, dar și cu zâmbete. De ziua lui, le-am împachetat pe toate frumos, cu fundiță, și l-am așteptat. Emoționată, i-am întins pachetul. El l-a desfăcut, a scotocit înăuntru și și-a prins cadoul meu în piept. Pe lângă omuleți în perete, fetișuri, miei, oameni mari sau copii ai ecosistemului, cai, lebede și solomonari, era acum și o inimă. A mea. El a surâs, mi-a întins o mână și mi-a zis: I got you, babe!
Mihaela Buruiană s-a născut în 1980, la Focșani, și este licențiată a Facultății de Limbi Străine, secția Engleză-Franceză, modulul de traductologie, din cadrul Universității „Al. I. Cuza“ din Iași. E traducătoare literară (a tradus în jur de 50 de cărți de ficțiune și non-ficțiune, pentru adulți și pentru copii) și cititoare pasionată (despre lecturile ei mai povestește pe pagina de Facebook „Palimpsest“).
După mulți ani de citit, tradus și chiar scris despre cărțile altora, și-a făcut curaj să scrie propriile povești. A urmat câteva cursuri de creative writing și a publicat povestiri în „Literomania“, „Revista de povestiri“ și Revista „Familia“. Pe cine iubești mai mult?, apărut în colecția n’autor, este volumul său de debut.
