Ediția #StaffPicks de februarie vă face cunoștință cu Eli Bădică, coordonatoarea colecției de proză și literatură română n’autor. Nu i-a fost ușor să aleagă doar trei, dar în luna iubirii, Eli o să vă recomande 3 cărți pe care le-ar face cadou cuiva drag.

Sunt unul dintre acei oameni care strecoară întotdeauna, printre alte obiecte, și câte o carte în dar, indiferent de ocazie (uneori, chiar și fără vreo ocazie). N-am ce face, sunt irecuperabilă, nici nu-mi dau seama câteodată că iar am intrat în librărie în loc să mă fi dus și eu în alt magazin din mall. Sunt convinsă că gestul meu poate fi enervant pentru unii, cărora le-am mai ocupat din puținul spațiu din case, care nu au rezonat cu cărțile respective, care nu sunt împătimiți ai lecturii ș.a.m.d., dar nici n-am primit vreo plângere până în prezent (acum e momentul să o faceți!), nu s-au dat ochi peste cap, n-am fost torturată. Așa că da, continuu cu obiceiul ăsta. Dacă și voi sunteți ca mine sau dacă vi se pare o idee bună pentru viitoare cadouri (sper că da!) – dat fiind că și luna asta sunteți „datori” cu câteva –, dar sunteți în pană de idei, fiți pe pace, m-am gândit la trei sugestii pentru voi.

Întâi și-ntâi, recunosc că e extrem de dificil pentru cineva a cărei viață se învârte în jurul cărților să aleagă doar x volume ca recomandări, însă, odată ce-mi construiesc în minte un sistem personal de selecție, lucrurile se cern. Să vi-l împărtășesc succint pe cel de acum: am luat în considerare Valentine’s Day și ruda sa românească, Dragobetele (adică volume care să vorbească – într-un fel sau altul – despre iubire), m-am limitat la literatură (poezie, proză scurtă și roman, să știm o treabă), am sortat numai dintre cărțile care îmi sunt proaspete în minte (pentru că le-am citit sau recitit de curând), am ținut să fie și o recomandare românească (care să nu fie din colecția n’autor 🙂 ) și să fie volume care s-ar potrivi mai multor categorii de cititori.

Iată, așadar, care sunt cele trei cărți pe care le-ai putea/le-aș face cadou cuiva drag oricând (de fapt, eu le-am și făcut):

• Ce simți în jurul gâtului, de Chimamanda Ngozi Adichie (trad. Anca Dumitrescu și Elena Marcu, colecția CTRL + F, coord. de John Freeman, Black Button Books, 2019)

Am descoperit-o pe scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie acum patru ani și m-am îndrăgostit pur și simplu de ea; de atunci, o urmăresc și citesc cu plăcere (și admirație) și o recomand ori de câte ori am ocazia. Volumul acesta este cea mai recentă traducere din opera ei și conține douăsprezece proze scurte scrise impecabil, lucid, inteligent. Povestirile ei vorbesc despre Africa și America profunde, despre umanitatea din fiecare dintre noi, despre relațiile dintre noi – iubiți, soți, părinți, copii, prieteni etc. –, despre ciocnirea dintre vechi și nou, despre ceea ce doare cel mai tare.   

• Strigă-mă pe numele tău, de André Aciman (trad. de Cristian Ionescu, colecția Biblioteca Polirom, coord. de Bogdan-Alexandru Stănescu, ed. Polirom, 2019)

Publicat în original în 2007, la noi abia anul trecut a fost tradus romanul acesta care a fost extrem de bine primit atât de critica literară, cât și de cititori, bestseller, traduceri, ecranizat (în 2017, în regia lui Luca Guadagnino). Un roman de debut, apropo, care te năucește complet. În care trăiești cu toată fibra. Una dintre cele mai frumoase povești de iubire (homosexuală), care mi-a adus aminte de Camera lui Giovanni a lui Baldwin (altă bijuterie, da). Strigă-mă pe numele tău e splendidă, înțesată de erotism (așa cum ar fi fain să se scrie, de fapt), de meditații pline de miez despre timp, dorință, pierderi, corporalitate, suferință, o carte și a maturizării, și a vieții, în genere, în toate nuanțele și contradicțiile ei.  

• 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, argument și selecție de Marius Chivu și Radu Vancu (ed. a II-a, ed. Nemira, 2017)

Dintre cele trei, pe aceasta am dăruit-o cel mai mult (firește, în primul rând pentru că a apărut de ceva vreme, dar nu numai). Merge și pentru neofiți (există șanse să îi stârnească să citească poezie), și pentru împătimiți de poezie (câteva descoperiri, câteva surprize, căci multe poeme alese sunt mai puțin cunoscute). E un volum extrem de eclectic, sunt cuprinși atât poeți clasici, cât și contemporani (în paranteză fie spus, cartea trece prin 230 de ani de poezie românească), atât poeți, cât și poete, atât celebri, cât și (aproape) anonimi, așa că stilurile, limbajul, formulele poetice etc. variază foarte tare. Cred că e imposibil să nu se găsească aici ceva care să fie pe plac. Ah, iar coperta e superbissimă (ilustrație a Alexiei Udriște, design Cristi Florescu și Ana Nicolau).