Oricâtă fluiditate ar avea cineva în exprimare, de oricâtă experiență, inspirație și imaginație ar da dovadă, și tot ar petrece câteva clipe bune încercând să formuleze o introducere într-o astfel de recenzie. Ce mai poți spune despre Connie Willis ce nu s-a spus deja? Ce poți mai spune despre un posesor de 11 premii Hugo în general? Chiar și pentru un neinițiat, lucrul acesta sună impresionant, ba chiar intimidează într-o oarecare măsură. Cuvintele trebuie alese cu grijă, fiindcă în cazul lui Connie Willis, orice exagerare poate deveni un truism, riscând astfel cădem în sfera ridicolului, sau chiar să părem ușor neverosimili în ochii cititorului ce se avântă pentru prima oară în domeniul S.F. În același timp, o sub-apreciere accidentală poate pune pe oricine exact în aceeași situație… Așadar, să încercăm să îi facem autoarei dreptatea pe care o merită. La urma urmei, și fără pic de supra-estimare, vorbim totuși despre un scriitor excepțional.

Connie Willis este, fară îndoială, unul din acele puține exemplare umane a căror imaginație nu poate fi oprită, limitată, măsurată sau definită de oricine altcineva în afară de Connie Willis. Pentru ca un cititor să înțeleagă pe deplin această afirmație, trebuie doar să îndrăznească să pășească în lumea ei, dar nu înainte de a se pregăti mental, și poate chiar sufletește, și să accepte că, în realitate, există astfel de scriitori și asemenea procese de gândire fabuloase, ce dau naștere unor universuri, personaje și situații pe cât de variate, pe atât de complexe și delicios de vivide. Așadar, apelând la toleranță din partea cititorului, vom încerca totuși să îi oferim o mână de ajutor, etichetând-o pe această încântătoare scriitoare printr-un simplu cuvânt: DIVERSITATE. Și Connie Willis ar merita să aibă această marcă scrisă cu majuscule.

“Vânturile de la Marble Arch” (“The Winds of Marble Arch”) volumul 2, este o colecție de nuvele și povestiri ce cuprinde titluri ca “Blestemul regilor”, “Recoltă pentru vânzare” sau “Sufletul își alege o lume”. Sună mai de grabă a ceva scris de Terry Pratchett sau J.K. Rowling, la prima vedere. Ei bine, atunci fanii (și nu numai) vor fi cu atât mai interesați să afle că, printre aceste titluri, se numară și “La Rialto” – o poveste delicios de amuzantă despre fizicieni și domeniul fizicii cuantice. Astfel, comparația cu Pratchett este chiar potrivită; ambii autori reușesc cu măiestrie să smulgă zâmbetele oricui, iar Connie Willis reușește în această povestire să descătușeze umorul în stare pură, discutand despre procesele complexe prin care trec particulele sub-atomice într-un mod hilar, ce cu siguranță ar putea capta atenția oricărui licean, dacă ea ar preda materia respectivă. Și întărim afirmația că această nuvelă este o adevărată bijuterie, spunuându-vă numai atât: “La Rialto” a fost premiată în 1990 cu o distincție Nebula și propusă pentru Hugo.

Și dacă tot am pomenit despre celebrele festivități, trebuie neapărat să menționăm că “Vânturile de la Marble Arch” vol. 2 conține și alte lucrări premiate și propuse pentru disctincții acordate în literatura S.F. Titluri precum “Ultimul Winnebago”, nuvela premiată cu un Nebula (1988) și un Hugo (1989), sau “Chiar și regina”, poveste scurtă, onorată și ea în 1993 cu ambele premii, nuvela “Jack”, nominalizată în 1992 la aceste evenimente, figurează printre comorile pe care le veți găsi în volum.

Dacă am vrea să revenim cu picioarele pe pământ și să încercăm să descriem temele abordate de Connie Willis, acest lucru ar fi dificil de realizat fără a debusola cititorul nefamiliarizat cu scrierile ei. Aparent, momentele descrise nu au un subiect comun, ci o viziune originală, o tentă comică și un ritm alert, care toate împreună definesc stilul aparte al autoarei.

Citeşte continuare pe Ziare.com.

Autor: Andreea Sterea