Două cuvinte ce valorează cât o lume întreagă. Spuse din inimă, spuse uneori cu teama de a nu fi auzite înapoi, spuse alteori cu încrederea că dragostea învinge tot, spuse șoptit, spuse cu vocea a o mie de îngeri, scrise timid pe un bilețel sau sugerate numai printre rândurile unei epistole oarecare, aceste două cuvinte fac lumea să se învârtă, inimile să ne bată, viețile să ni se schimbe.

Aparent, le este mai dificil bărbaților să exprime această propoziție de o uluitoare semnificație, în ciuda simplității ei. Și femeilor le este uneori dureros de greu acest lucru, dar, după lungi frământări, contradicții sufletești și, cine știe, câteva nopți nedormite, unele, mai curajoase, reușesc să spună ”te iubesc”, în ciuda tuturor temerilor.

O astfel de femeie este Alice, protagonista romanului Te iubesc, semnat de Catherine Siguret. Povestea ei poate fi asemuită poveștilor multora dintre noi: o fată ca oricare alta se îndrăgostește de un bărbat ca nici unul altul. Câteva schimburi de mesaje cu fascinantul Philippe Musil, mai mult sau mai puțin neutre ca și emoție sau conținut, devin pentru Alice catalizatorul și fundamentul unei aventuri ce ar putea prefigura la capătul ei un final fericit.

Dar de la speranță la realitate drumul este greu și sinuos, mai ales în condițiile în care o fată visează cu ochii deschiși la dragostea unui bărbat care nu prea știe de existența ei. Dacă am face o paralelă cu un serial modern de succes, am putea spune fără să greșim prea mult că Philippe Musil este un fel de Richard Castle francez: scriitor de succes, bogat, celebru, frumos, adorat de femei și invidiat de bărbați, având ”talentul” special de a ține prima pagină a tabloidelor ocupate cu investigarea ultimilor lui cuceriri amoroase, lansări de carte sau evenimente onorate cu prezența.

Alice, în schimb, nu este nici celebră și nici fotomodel, iar ca scriitoare este încă la început de carieră. Scurtele ei întâlniri cu Philippe și-au pus însă amprenta asupra inimii ei, transformându-l pe interesantul personaj în propriul ei erou de basm. Premisa romanului ar putea părea așadar banală iar finalul ei, previzibil. Dar iubirea și poveștile de dragoste se trăiesc, nu se anticipează, așadar, să îi lăsăm pe cei doi protagoniști să se desfășoare.

Ce i-a izbutit cu măiestriei autoarei în acest roman este dubla perspectivă din care urmărește cele două personaje, împreună și în paralel, dându-ne senzația că privim un film, mai mult decât că citim o carte. Gândurile, emoțiile, zbuciumul celor doi ne sunt redate fără efuziuni lirice expirate sau accesorii lingvistice inutile, ci cu o economie de cuvinte care impresionează și care ajută la conturarea unor personaje individuale, puternice, verosimile.

Citeşte mai multe pe stilfeminin.ro

Autor: Andreea Sterea