Modul în care realitatea are de-a face cu timpul este, după cum se ştie, una din preocupările majore ale literaturii SF. S-a scris, cu siguranţă, enorm pentru simplul motiv că aceasta e una din temele poate cele mai provocatoare, stârnind presupuneri şi, implicit, polemici extravagante.

De ce ar fi nevoie de încă un volum axat pe această abordare, cum e antologia coordonată de Antuza Genescu, anume Călătorii în timp? Ei bine, pentru că e relevant să vedem cum se coagulează vocea scriitorimii româneşti în această problematică. Zece autori au acceptat să contribuie la conturarea unui specific al nostru şi iată rezultatul: o carte imaginativă, dinamică din punct de vedere stilistic şi care îşi ia libertatea de a sonda subiectul în orice registru i-ar trece prin cap.

Liviu Radu, George Lazăr, Cristian-Mihail Teodorescu, Aurel Cărăşel, Ioana Vişan, Ştefana Czeller, Sergiu Someşan, Daniel Haiduc, Mircea Liviu Goga şi Silviu Genescu – acestea sunt numele care semnează în antologie. Eu m-am oprit, însă, la 2 povestiri cu abordări nu neapărat contradictorii, dar cu siguranţă divergente.

Voi începe cu Paris, 1941… . Ştefana Czeller a scris o povestire despre rostul sacrificiului, pe care îl aşază la loc de cinste în universul ei ficţional, în cadrul căruia funcţionează un fel de karma ce echilibrează toate forţele. Un bărbat din anul 2187 se întoarce în Franţa ce se piteşte sub umbra lui Hitler. Preocupat pe bună dreptate să respecte interdicţia de a schimba cursul istoriei, el va fi nevoit să pună în balanţă, pe de o parte, integritatea istorică a umanităţii, iar pe de alta, însăşi viaţa sa. O povestire plină de tensiune, cu o direcţie moralizatoare eficient susţinută în deznodământ. Un text cu o structură plăcut aranjată, care mizează pe factorul-surpriză.

Citeşte continuarea pe Ziare.com

Autor: Anca Roman