Cu ocazia Europaliei, volumul Cele mai mici proze a fost publicat în neerlandeză, în traducerea lui Jan. H. Mysjkin, la Editura Uitgeverij Vleugels, unde au mai fost publicați Max Blecher, Mihail Sebastian, Daniel Bănulescu și Ioan Slavici.

Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.

Svetlana Cârstean

„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit în Cele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, ca și locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.”

Bianca Burța-Cernat

Doina Ioanid s-a născut la 24 decembrie 1968, în București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1995 și cursurile de Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998. A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre ’98, girat de Mircea Cărtărescu, Editură Aristarc, Onești, 1998, împreună cu Ioana Vlasin, Cecilia Ștefănescu, Marius Ianuș, Angelo Mitchievici, Iulian Baicus și Victor Nichifor. A participat la volumul experimental 40238 Tescani, Editură Image, București, 2000 (alături de Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ștefănescu și Florin Iaru). A debutat individual cu un volum de poeme în proză: Duducă de marțipan, Editură Univers, București, 2000 (Premiul de debut „Prima Verba“). Au urmat alte volume de poezie: E vremea să porți cercei, Editură Aulă, Brașov, 2001 (nominalizat la Premiile Aspro); Cartea burților și a singurătății, Pontica, Constanța, 2003; Poeme de trecere, Editură Vinea, București, 2005; Audio-book Poeme de trecere, Editură ninpress, 2009; Ritmuri de îmblînzit aricioaică, Editură Cartea Românească, București, 2010 și Cusături, Editură Cartea Românească, București, 2014. Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară, croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.