Puls de Julian Barnes este o nouă apariție la Editura Nemira, făcând parte din colecția Babel. În această serie de autor puteți găsi peste 10 titluri semnate de Barnes, printre care Privind în soare, Tour de France, Trois și, de asemenea, noutatea O istorie a lumii în 10 și 1/2 capitole.

“Elegantă şi luminată fugar de ironie, scrisă parcă pe mătase, Puls e totuşi o carte despre pierdere şi suferinţă. Aproape toate personajele care-o populează rămân fără ceva drag, preţios sau util. Azilanţi distinşi, colerici, blazaţi sau mediocri umplu ograda acestei cărţi, căutând refugiu, înţelegere şi consolare. Unul a fost părăsit de iubită, altul a rămas fără miros. Unuia i-a murit un părinte, pe altul l-a trădat un cunoscut de încredere. Unora li s-a fisurat o amiciţie, altora li s-au şters din palmă liniile căsniciei. Totul respiră un aer de orfelinat, spital sau capăt de drum. Frumoasă până la durere, Puls e o culegere de proze invadate de melancolie, indiferent dacă acţiunea lor se petrece pe un drum de ţară din Umbria, pe un ţărm englezesc de mare, în luxul bolnav al saloanelor vieneze sau în grajdul unde doarme un ilustrator dispreţuit. În acelaşi timp, Puls vorbeşte despre curenţii subterani ai vieţii şi despre ritmurile fiecărei zile, aşa cum se reflectă ele în boală şi sex, în durere şi iubire – în avanpremiera de carne a neantului. Julian Barnes reia în această carte teme şi temeri din Nimicul de temut şi chiar din Tristeţi de lămâie. O face apelând la acelaşi dozaj de talent, inteligenţă şi migală de giuvaiergiu pe care cititorii i l-au remarcat din ziua debutului şi până azi.”

Radu Paraschivescu

„Ca oameni, putem fi mai buni sau mai răi, fericiţi sau amărâţi, de succes sau eşuaţi, dar ceea ce suntem, înăuntrul acestor categorii mai largi, precum şi felul cum ne autodefinim, spre deosebire de modalitatea genetică în care suntem definiţi, se leagă de ceea ce numim «gust». Şi totuşi, cuvântul – poate din cauza numărului mare de accepţii – e de natură să inducă-n eroare cu uşurinţă. «Gust» poate să implice reflecţia calmă, pe când derivatele lui – gustos, bun-gust, fără gust, prost gust – ne duc într-o lume a diferenţierilor de nuanţă, a snobismului, a valorilor sociale şi-a pieselor de mobilier moi. Gustul adevărat, gustul esenţial, e mult mai instinctiv şi necugetat. El spune: eu, aici, acum, asta, tu. Dowell, povestitorul dinSoldatul cel bun al lui Ford Madox Ford, spune despre Nancy Rufford: «Voiam să mă-nsor cu ea aşa cum unii oameni vor să meargă la Carcassonne». Îndrăgostirea e cea mai violentă expresie a gustului pe care-o cunoaştem.“

JULIAN BARNES, Puls