Așa cum v-am anunțat prin vocea lui Mircea în luna mai, avem lucruri mari în pregătire. Raymond Chandler. Seria Philip Marlowe. Integrală.
Iată că după multe luni de muncă, ne vedem visul cu ochii. Detectivul care a schimbat fața romanului polițist american a plecat spre tipar. Cine e Marlowe, întrebați? Ar trebui să știți deja asta 😛
În ianuarie 1935, povestirea Killer in the Rain îl introduce pentru prima oară pe detectivul Philip Marlowe. Sarcastic, dur şi băutor de calibru, Marlowe rămâne un om al onoarei, un cavaler al secolului XX, cu diplomă de universitate şi înclinaţii poetice. Douăzeci de ani şi şapte romane mai târziu, Marlowe devine sinonim cu termenul „detectiv particular”, iar Raymond Chandler – maestru absolut al şcolii americane hard-boiled a romanului poliţist.
Primul volum care va apărea în seria pe care i-o dedică Nemira lui Raymond Chandler este Play-back, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu, care nu mai are nevoie de introduceri. Trebuie menționat că Play-back este al șaptelea și ultimul volum din seria de romane ce îl au în centru pe detectivul Marlowe. 
Am decis să începem „de la coadă” din mai multe motive. Primul și cel mai important este acelă că Play-back este singurul roman care nu a fost tradus până acum. De aceea, am vrut să începem în forță cu un titlu inedit.
Știu că unii dintre voi vor spune că „nu e bine”, trebuia să respectăm ordinea originalelor. Însă, așa cum veți vedea, volumele din seria Marlowe vor apărea într-un ritm susținut, atât de susținut încât nu ordinea, ci banii pentru a le cumpăra pe toate vor fi o problemă 🙂 (însă tot noi suntem editura cu cele mai multe și mai generoase promoții, așa că nici asta nu va fi o problemă 😉 ). Vrem ca în scurt timp să fie toate cărțile disponibile și toți cititorii să fie mulțumiți.
Dar nici nu am terminat bine de lucrat Play-back și deja meșterim în redacție următorul titlu, Adio, iubito (Farewell, my lovely, în original), în traducerea la fel de vestitului și iubitului Mircea Pricăjan. Avem deja o copertă în lucru, încă nu e finisată complet, de aceea rămânem recunoscători pentru sugestiile voastre (click pe poză pentru a o vedea la dimensiuni mai mari).
Suntem foarte entuziasmați de acest proiect. Sperăm și voi să fiți la fel de încântați, atât de traduceri, cât și de prezentarea grafică 😀
Tweet
@Cristi: stiu ce zici. Daca te vei uita in guest postul lui Mircea tocmai acele coperte au fost folosite ca material ilustrativ. Am parcurs pasii, dar… it’s complicated 😉
@Assassin: certati-va voi cu Mircea, eu nu ma bag 😛
Formatul cartii e 105 x 220 mm? Pare cam ingusta cartea fata de lungimea specificata.
felicitari pt. initiativa,presupun ca va adresati unor noi categorii de cititori,caci eu, de exemplu, am cam tot ce a aparut in romaneste scris de R.Chandler si nu intentionez sa mi le schimb si cred ca nu sunt singurul in aceasta situatie,de aceea probabil ar fi bine sa investiti ceva in promovarea colectiei pt.a ajunge vestea si la cei care n-au auzit de P.Marlowe
@Mircea Pricajan:
“farewell” inseamna literalmente “ramas bun” sau “ramai cu bine”, dar noi ii spunem “adio” pentru ca e mai usor/rapid.
“lovely” te provoc sa-mi arati un dictionar in care e folosit termenul “iubita”. Se foloseste in sensurile seducător, fermecător, incântător. Ca si “dear”, pentru persoane eu il vad tradus ca “draga”, asta implicand latura afectiva, nu cea parinteasca. Il aud constant folosit asa in zonele mele – Moldova si Dobrogea.
“Adio, iubito” suna ieftin. “Adieu, mon amour” suna fantastic, ca si “Farewell, my lovely”. In conceptia mea si-a celor cu care am argumentat asta, “ramas bun, draga mea” e perfect. “Ramai cu bine, scumpa mea” e o varianta tolerata, insa mult mai bine decat “Adio, iubito”.
@Flav: e 150 x 220; a fost corectat, probabil ti l-a afisat asa din cache.
@Cristi & Mircea: mie imi suna mai bine “iubito” decat “draga”… “Draga” suna… nu stiu, mai de la tara, asa, nu imi evoca atmosfera aia a anilor 50.
Si eu eram la inceput fan “draga”, dar acum trebuie sa recunosc ca Mircea si Jen au dreptate.