Seria Temeraire este de-a dreptul fabuloasă. Concepută ca o carte pentru adolescenți, ea depășește canoanele literaturii fantasy obișnuite. Acțiunea romanelor este bine ancorată în perioada războaielor napoleoniene din secolului al XIX-lea, dintre Imperiul Francez și coaliția care i se opunea.
Un text nuanțat într-o manieră diferită – deși tangențiale în ceea ce privește tema – este Cărțile de Kage Baker. Punctată de pasaje pline de haz, povestirea aduce în vizor calea prin care trei copii, ce trăiesc într-un bâlci cu vagi înclinații artistice, descoperă biblioteca, eveniment ce se va dovedi a fi marcant.
Un scriitor de SF îşi pune în gând să examineze marginile realităţii, folosindu-se de metode nu tocmai tipice canonului genului. S-ar zice că nu poate ieşi decât ceva interesant dintr-o asemenea încercare.
Totul devine din ce în ce mai întunecat, pe măsură ce personajele principale își dezvăluie secretele, furia și abilitatea de a țese intrigi tot mai complexe. Al treilea volum din Cântec de gheață și foc se construiește din trădări, bătălii tot mai sângeroase și morți neașteptate.
Romanul Rodicăi Ojog-Braşoveanu, Poveste imorală, publicat la editura Nemira în 2012, e locul în care aventura îi aduce din nou împreună pe cei doi poliţişti, cunoscuţi de interlopi drept Cap Bob şi Babuinul. Povestea imorală ar putea fi la fel de bine o poveste despre morală, o poveste în care valorile sunt înlocuite de bani şi putere.
Dorința de a înșela moartea este ciudată și extrem de serioasă în același timp. Mulți cred că viața începe de abia după intrarea în Împărăția Domnului. Și probabil că pentru ei așa și este. Atunci, de ce să-ți pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alții se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Și dacă există un „după moarte”. Oricum, atunci când ești confruntat cu moartea unei ființe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunți moartea, să o …
Poate doar într-o ţară deosebit de prosperă, într-o Arcadie populată de oameni fericiţi, politica ar putea deveni subiect de comedie. Cu toate acestea, românii care n-au niciuna din şansele prevăzute mai sus, tratează de multe decenii politica cu un umor lipsit de scrupule.
Întâlnirea cu volumul Laviniei Bârlogeanu mi-a amintit faptul ca, acum câtiva ani, un mini-pachet de tarot m-a convins sa cumpar „Ultima iubire la Tarigrad.
În ultimul său roman, Arthur Hailey dă lovitura, din nou, de astă dată abordează genul policier – dacă nu mă înşel, este singurul roman poliţist pe care-şi pune el semnătura. Şi asta se vede, vă zic de la bun început. Pe de altă parte, nu cred că Hailey ar fi urmărit să se încadreze musai în gen…
Orașul bântuit este promisiunea lui Bill, pe care o îndeplinește Stephen King, promisiunea că va scrie într-o bună zi despre toate astea. E plăcut să gândești astfel o vreme în liniștea curată a dimineții, să te gândești la copilărie și la propriile ei dulci taine ce confirmă mortalitatea, și la faptul că mortalitatea definește tot curajul și toată iubirea.
Cărțile lui John Banville sunt de o aroganță teribilă. El zice că nu le prea suportă, că le scrie greu, dar că, în definitiv, sunt destul de aproape de ceea ce înseamnă o operă de artă. În 2005, când i s-a oferit Man Booker Prize-ul pentru romanul Marea, și-a permis o remarcă ce a stârnit nu puțin public (ca să nu mai vorbim despre scriitori).