8 iunie 1870. În ciuda oboselii și a bolii, un bărbat cu barbă își scrie cu febrilitate romanul fantastic. Îl cunoaștem cu toții, e cel care i-a oferit copilăriei noastre un prieten în „persoana” lui David Copperfield.
În ultimul său roman, Arthur Hailey dă lovitura, din nou, de astă dată abordează genul policier – dacă nu mă înşel, este singurul roman poliţist pe care-şi pune el semnătura. Şi asta se vede, vă zic de la bun început. Pe de altă parte, nu cred că Hailey ar fi urmărit să se încadreze musai în gen…
Aflat la ananghie datorită lipsei de bani și a unui loc de muncă, se vede nevoit să se umilească în fața managerului hotelului Overlook pentru a primi slujba de îngrijitor al clădirii în afara sezonului turistic.
Kit Harington (Jon Snow), bastardul familiei Stark şi cel mai bun prieten al tuturor copiilor din familie. Generos şi pentru că sare mereu în ajutor, calcă pe urmele tatălui Stark şi se remarcă prin curaj şi mândrie.
Orașul bântuit este promisiunea lui Bill, pe care o îndeplinește Stephen King, promisiunea că va scrie într-o bună zi despre toate astea. E plăcut să gândești astfel o vreme în liniștea curată a dimineții, să te gândești la copilărie și la propriile ei dulci taine ce confirmă mortalitatea, și la faptul că mortalitatea definește tot curajul și toată iubirea.
Cărțile lui John Banville sunt de o aroganță teribilă. El zice că nu le prea suportă, că le scrie greu, dar că, în definitiv, sunt destul de aproape de ceea ce înseamnă o operă de artă. În 2005, când i s-a oferit Man Booker Prize-ul pentru romanul Marea, și-a permis o remarcă ce a stârnit nu puțin public (ca să nu mai vorbim despre scriitori).
Sunt unele cărți care aleg să se simplifice până ajung să pară neintenționat de simple, care se simt clare și hotărâte în mesajul lor dezbărat astfel de giumbușlucuri estetice care uneori vin la pachet cu o lentoare firească a lecturii. Mathias Malzieu, despre care e bine de știut că e și solist în trupa lui rock, Dionysos, a luat exact această hotărâre în numele micului său roman, Mecanica inimii (Editura Nemira, 2009).
Dacă n-am şti că e vorba de primul roman al lui Martin, n-am fi atenţi la anumite detalii şi ne-am mulţumi să analizăm cartea în sine. Dar ştiind că-i un roman de la începutul carierei, ne simţim îmboldiţi cu toţii să judecăm cartea în perspectiva viitorului.
„În clipa când îmi înțeleg cu adevărat inamicul, când îl înțeleg îndeajuns de bine ca să-l pot învinge, în acel moment eu îl și iubesc.” Ender Wiggin
Lucidă, autoironică, alunecând de la optimism la contrariul său fără a fi precaută, ci doar naturală, vie, cartea m-a încântat mai ales prin aceea că dozează cu bun-simț particularul, separându-l de general.
Neil Gaiman, Jonathan SafranFoer, Nick Hornby sunt doar trei dintre cele zece nume care au pus nu puțin fler scriitoricesc în Monstrul. Antologie de povestiri trăsnite, carte ce apare sub egida colecției McSweeney`s.
Lumina ce se stinge este un primul roman scris de George R. R. Martin și publicat în 1977, la scurt timp după ce și-a făcut debutul, în 1974 cu nuvela Cântec pentru Lya.
Mă voi opri puțin la povestirea lui Martin, despre care trebuie să vă spun că, printre altele, aduce în prim-plan ideea potrivit căreia ar trebui să ne tratăm cu prudență dorințele tulburi și insistente.
Andrea Calogero Camilleri este unul din cei mai importanţi scriitori italieni contemporani şi asta mulţumită în primul rând celui mai popular personaj pe care l-a creat, Comisarul Salvo Montalbano.
Apariţia „Manuscrisului găsit la Saragosa” este unul dintre evenimentele editoriale ale primăverii, un roman încă învăluit în mister.
Dune concurează pentru titlul de ”cea mai de succes serie SF” cu Fundaţia lui Asimov şi spre deosebire de aceasta, s-a bucurat nu de una, ci de două ecranizări. Cea mai reuşită dintre acestea este cea din 1984, în regia lui David Lynch. Filmul reuşeşte să surprindă cel mai bine începuturile universului cărţii şi chiar și câte ceva din complexitatea ei.