Autoarea Suspicious Minds, Gwenda Bond, dezvăluie cum a scris primul roman al seriei Stranger Things

Dacă te consideri fan Stranger Things, ai datoria de a citi primul roman oficial al seriei, Suspicious Minds.

Cartea scrisă de Gwenda Bond, autoarea trilogiei Lois Lane, explorează viața lui Terry Ives – mama lui Eleven – și traseul încurcat al evenimentelor care au dus în cele din urmă la nașterea lui Eleven și a puterilor ei, în ciuda groaznicelor experimente ale lui Martin Brenner. Deși Terry în serial pare a fi un tragic personaj secundar, în această carte ea este eroina deplină a propriei sale povești.

Am vrut să aflăm cum a luat naștere această poveste de succes, așa că iată un interviu cu Gwenda, în care povestește cum a scris cartea, și cum este aceasta legată de toată povestea universului Stranger Things – plus, secretul privind titlul perfect sinistru al acesteia.

Ce legătură exista între tine și Stranger Things înainte de oportunitatea de a scrie această carte?

Gwenda Bond: Sunt o fană a seriei încă de la lansare. Am citit tweet-ul lui Stephen King legat de serial (spunea că este ca cel mai mare hit al lui, în cel mai bun sens) de atunci am urmărit fiecare episod.

Odată ce ai știut că vei scrie despre Terry Ives și povestea ei, cât de mult ai parcurs episoadele cu ea din serial? Pe baza acelei cantități mici de informații, cum ți-ai dat seama exact cine va fi Terry?

GB: De la ele am și pornit cu povestea – bazându-mă pe aparițiile ei din serial. Deși aparițiile ei sunt limitate, ceea ce se poate observa este lupta ei împotriva acelui întreg sistem, determinată să-și recupereze fiica. Chiar și în starea în care se află în cel de-al doilea sezon reușește să găsească o modalitate de a-i oferi lui Eleven/Jane, informații cruciale. Astfel, știam de la început că Terry va fi o luptătoare, apoi m-am gândit, raportându-mă la loc și timp, cum va fi aceasta, și la cum să îi ofer propria poveste demnă de un erou.

Cum te simți când creezi o idee pentru un serial iar aceasta se transformă în realitate?

GB: A fost o plăcere și un privilegiu să fiu rugată să scriu primul roman Stranger Things. Eu și editorul meu am avut alături un consultat Netflix, care este și scenarist al seriei – Paul Dichter – care a fost foarte ușor de abordat și a fost o plăcere să lucrez cu el la carte. Să scrii despre Stranger Things reprezintă o plăcere în sine, dar știind că va face parte integrată din întreaga serie, ca o extensie a experienței din serial, oficial creată pentru fani, plăcerea este și mai mare. A fost o îmbinare perfectă între colaborare și libertatea de creație.

Când ai realizat că Terry va avea nevoie de propria sa gașcă de prieteni, care să fie în centrul acțiunii? Când te-ai gândit la Andrew, prietenul lui Terry, ce elemente ale caracterului său ai găsit să fie mai importante?

GB: Aproape imediat! De mult timp voiam să scriu despre o gașcă de fete, iar pentru mine prietenia este un element central al Stranger Things. Să creez un grup de prieteni pentru Terry a fost lucrul firesc. Andrew a părut a fi, la început, mai irascibil dar, odată ce am început să scriu despre el, mi-am dat seama cât de simpatic și de asemănător este cu Terry. Să gândesc chimia dintre prieteni și să creez o varietate de personaje pe deplin individualizate a însemnat pentru mine un important proces de formare. Din perspectiva lui Andrew, am vrut să simțim suferințele trăite de oamenii afectați de experimentele lui Dr. Brenner, într-un mod pur, uman. Mulți oameni au avut de suferit în acea perioadă. Am ținut neapărat ca orice informație despre familia biologică a lui Eleven să reflecte un pic și din personalitatea ei.

Care este cel mai greu lucru la a scrie o poveste care are loc într-o altă perioadă? Cum faci ca necesitatea de a te asigura cu privire la tot, să nu te oprească din procesul scrierii, pe de-a-ntregul?

GB: Ha! Deadline-urile ajută. Proiecte de acest fel tind să aibă un timp restrâns de scriere, iar acesta nu a reprezetat o excepție. M-am apucat de cercetare, cu capul înainte, în același timp conturam cartea, stabilind și restabilind bazele alături de editorul meu și Netflix. Am creat un playlist al anilor 1969 și al anilor `70 pe care îl ascultam în mod repetat. Am citit o tonă de cărți despre MK-Ultra, despre sfârșitul anilor `60, Vietnam, am digerat documentare, și m-am folosit de sfinții internetului care au scris câte ceva despre acea perioadă, de la cele mai populare tipuri de covoare și până la cele mai populare costumații de Halloween. Au fost multe pauze de la scris pentru căutări pe Google, și de cercetat cărți, dar, mai important a fost pentru mine să țin cont de toate detaliile.

Playlist SUSPICIOUS MINDS

Ce te-a făcut să alegi titlul Suspicious Minds, al lui Elvis, ca titlul pentru carte?

GB: Nu pot să primesc credit pentru asta. Redactorul a venit cu această idee și mi s-a părut foarte potrivită. Al doilea titlul al romanului Stranger Things este de la Springsteen: Darkness at the Edge of Town. Suspicious Minds este singurul cântec care se potrivește anilor 1969 ca titlu, ar mai fi fost posibil Evil Ways de la Satana.

Având în vedere ceea ce a fost deja stabilit în serial, finalul cărții pare a fi cel mai apropiat lucru posibil pentru un final fericit. Cum ai decis să închei cartea, în felul în care ai făcut-o?

GB: La primul meu apel cu editorul meu, am fost de acord că nu vrem să încheiem cartea într-un punct care să adâncească și mai mult tragedia lui Terry. Am vrut să avem, pentru cititorii noștri, un final care să aducă speranță. De aici încolo, Terry este pe cale să lanseze lupta publică pentru a încerca să-și recupereze fiica. Am vrut ca ultima imagine a ei să o arate în postura de erou, aflând că are dreptate: fiica ei este în viață.

Sursa aici.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.