Încă din copilărie bulgărașul din minte stârnea avalanșa, sunt logodnicul stihiilor care schimbă fața lumii, își șoptea în scorțosu-i guler. Prin urmare, toate instituțiile umane sunt niște jucărele.

Explorând o serie de idei sălbatice precum energia liberă, antigravitația, invizibilitatea și chiar călătoriile în timp, Nikola Tesla va rămâne în posteritate ca „o pătrundere rară a unei mari minți”. Din păcate, personalitatea acestuia este promovată în general ca una obscură din cauza unor interese mai mult sau mai puțin oculte. Și totuși, nu trece neobservat prin viață pentru că lui i se datorează o mare parte din începuturile tehnologiei moderne, fiind cel care a revoluționat lumea cu ajutorul descoperirii în 1882 a curentului alternativ. Tesla a fost o minunăție de om care a lăsat o mulțime de mistere în urma sa, prin urmare, această biografie romanțată/ monografie lirică, realizată de Vladimir Pištalo, este o ofrandă sclipitoare de care ne putem bucura din plin, savurând-o cu o curiozitate de copil.

Nikola Tesla voia dintotdeauna să devină inventator, iar inventivitatea presupune lărgirea lumii, așa că citea, citea și lumea se lărgea. Sfâșiat de percepții, cu o mie de idei și viziuni ce se hârjoneau în mintea sa ca niște pisoiași, acesta ajunge să-și învingă vedeniile, învățând să-și aleagă gândurile și să le conducă, ajungând în cele din urmă cel care avea să dezlege la ochi omenirea. Reliefând nu doar un portret istoric al singuraticului Tesla, cu trup atletic și ochi vioi de copil, ci și fresca unei perioade mărețe, presărată cu nume sonore precum Edison, Einstein, Mark Twain, Freud, cartea poate fi privită și ca o încercare de psihanaliză artistică, o demistificare ce nu anulează idealizarea.

Tesla refuza să-și schimbe mintea în marfă. Ceea ce realiza el prin curent era o artă, iar arta nu se face de dragul vânzărilor. Munca lui era o combinație între mină și ruletă, iar de gândurile și întâmplările inexplicabile se lepăda ca de niște vaci dezlănțuite, în timp ce moartea mamei îl îndepărta și mai mult de oameni, devenind un balon care se înălța la cer. Gloria îi accelera îngrozitor viața, o mână nevăzută îi tot îndepărta pe apropiații săi, oamenii se îndepărtau devenind măști. Poate că, într-adevăr, așa cum îi spunea lumea nebunului sclipitor, Ludwig Bavarski, nu există fericire dacă nu ești în rând cu lumea, pentru că arta e masca foamei care duce la moarte.

Romanul lui Vladimir Pištalo oscilează între un soi de demascare și extaz șamanic, scoțând în evidență o superioritate unidimensională care sărăcește viața. Magic și strașnic de profund, printre măști se conturează o lume care pare deopotrivă ireală și totuși singura reală, o lume care dispare, revine, în care oamenii sunt umbrele baloanelor de săpun ce pocnesc. Aici cunoașterea îți taie răsuflarea fiind cu mult mai tulburătoare decât viața practică și nu există lege prin care cei care vorbesc trebuie să fie și auziți. Practicând visul ca formă de gândire, dintre aceste măști, Tesla ni se înfățișează scufundat în stihiile care nu iartă, căsătorit cu fenomenul care avea măreția morții.

Citeşte continuarea pe Bookblog şi nu uita că numai în această săptămână, volumul Tesla. Portret între măşti are 25% reducere.

Autor: Elena Potocean