Femei şi fructe

Anderson întoarce fructul păros în mână. Nu miroase a cibiscoză. Nu are rugină verzicantă. Pieliţa nu prezintă urme lăsate de gărgăriţa mutantă. Florile, legumele şi copacii lumii alcătuiesc geografia minţii lui Anderson Lake, dar niciunde nu găseşte o referinţă care l-ar putea îndruma către identificare.

Ngaw. Un mister.

Paolo Bacigalupi este un autor american de SF de generaţie nouă, care a reuşit ceva ce foarte puţini scriitori au izbutit in carieră : obţinerea a două dintre cele mai prestigioase premii pentru literatură SF şi Fantasy pentru un roman de debut, Hugo şi Nebula. În acest context, Fata modificată a fost considerat nu numai un roman SF de excepţie, dar şi un nou punct de cotitură în dezvoltarea genului în ansamblul său.

Ceea ce tulbură la această carte, dincolo de viziunea întunecată pe care o autorul asupra viitorului omenirii, este faptul că, deşi acţiunea se petrece cu siguranţă în viitor, acesta este zguduitor de ancorat în prezentul pe care îl trăim cu toţii, acum. Bacigalupi nu se erijează într-un continuator al hard SF-ului şi nici nu pune accent pe o ameninţare ce vine din exterior, fie ea chiar şi de natură extraterestră. Apocalipsa, răul care se abate asupra umanităţii are o legătură pe cât de intimă, pe atât de sinistră cu propriile alegeri, cu propriile acţiuni pe care le-am îndreptat împotriva noastră şi a naturii.

Thailanda secolului 22, unul dintre puținele ținuturi care au supraviețuit pandemiilor și cataclismelor ce au anihilat majoritatea populației planetei, dezechilibrând radical și lanțurile trofice. Moneda de schimb o reprezintă caloriile, iar megacorporațiile se luptă între ele pentru supremație. Printre oameni umblă ființe non-umane, construite anume pentru a îi servi pe aceștia. Anderson Lake şi Emiko, Fiinţa Nouă, fiinţa cu pielea perfectă, jucărie abuzată şi abandonată, pornesc împreună într-o aventură intensă, prinşi într-o realitate în care paranoia, brutalitatea, disperarea şi sentimentul de scindare a fiinţei umane sunt la rang de lege.

Bioterorismul, carnagiul uman, alienarea individului pus faţă în faţă cu monstruozitatea sa şi a semenilor săi sunt tot atâtea personaje secundare ale prozei lui Bacigalupi. Maestru al vizualului, autorul ne angajează, aproape împotriva noastră, într-o călătorie la sfârşitul căreia vom fi trecut prin toate emoţiile posibile, de la fascinaţie la dezgust, rămânând profund impresionaţi de realismul cutremurător al situaţiilor descrise şi de stilul curat, răvăşitor al prozei. Departe de a ne împovăra cu artificii stilistice inutile, Bacigalupi preferă să ne provoace la un exerciţiu intelectual şi sufletesc intens.

Citește continuare pe Ziare.com.

Autor: Andreea Sterea