V-aţi prins! Iar vă scriu ceva legat de gender şi identitate sexuală. De data asta am citit Cealaltă faţă a sexului, un fel de carte document în care autoarea Valerie Tasso a inclus cercetările sale despre diferitele perversiuni sexuale.

Mmm… de fapt, nici măcar nu cred că există perversiuni sexuale, cred doar că oamenii sunt extrem de complecşi, iar unii dintre ei au dorinţe şi manifestări considerate bizare de către majoritatea indivizilor. Cu toate acestea, nu cred că ar trebui să ne judecăm şi nici să ne marginalizăm unii pe alţii, ci să fim mai umani şi mai înţelegători unii cu ceilalţi. Plus că mai susţin şi că nu ar trebui să uităm niciodată că ceea ce este considerat bine şi ceea ce este considerat rău diferă de la o societate la alta şi de la o epocă la alta. Bun. După această scurtă filozofeală de budoar 🙂 (ca să fiu în temă subiectul acestui post), hai să vă zic şi ce spune Cealaltă faţă a sexului.

Valerie Tasso pare a fi o cercetătoare credibilă. A făcut master în sexologie la cel mai important institut de profil din Madrid, are un doctorat în studii interculturale si, important, a fost prostituată! Mai exact, a renunţat la importante funcţii de conducere în nişte companii multinaţionale şi a ales să fie prostituată de lux într-un local madrilen. Pare, deci, că doamna le cam ştie când vine vorba despre sex.

“După ce am asistat la tot felul de umiliri şi pedepse, cred că am înţeles mai bine procesul supunerii. În fond, este un proces de meditare. Prin SM (sado-masochism), supusul pretinde să-şi transceadă egoul, să se depăşească pe sine însuşi. Pentru asta îşi fixează conştiinţa pe loviturile care i se dau. E vorba de concentrare ca să intre într-o stare meditativă”

scrie Valerie Tasso la sfârşitul capitolului despre cei cărora le place să fie bătuţi şi chinuiţi în anumite contexte erotice.

Mai urmează poveşti interesante despre societatea secretă a Tigroaicelor Albe, al căror mod de viaţă îi cam face să roşească pe cei mai pudici dintre noi, despre voyeuri, despre un cuplu specializat în tehnici sexuale care predă cursuri undeva prin Statele Unite şi încă alte câteva capitole care abordează tot felul de aspecte ale sexualităţii.

Cel mai interesant, însă, mi s-a părut ultimul capitol. Se numeşte “Infirmiere sexuale” şi propune să privim cu mai multă îngăduinţă spre prostituate. Printre altele, Valerie Tasso povesteşte despre tratamente alternative bazate pe sex care au fost folosite pentru bătrâni şi persoanele cu deficienţe fizice în ţari ca Danemarca şi Elveţia.

În ceea ce priveşte Danemarca, tratamentul a fost propus de specialiştii danezi în geriatrie care au ajuns la concluzia că viaţa bătrânilor se va îmbunătăţi dacă vor avea parte de mai multă apropiere umană. Astfel, au fost formate şi educate câteva infirmiere speciale care să se ocupe de toaleta bătrânilor dintr-un spital. În plus, respectivele infirmiere le ofereau bătrânilor toată atenţia lor, erau tandre cu ei, le ofere favoruri sexuale etc. Şi tratamentul a mers! Bătrânii s-au simţit mai bine şi chiar au diminuat cantitatea de pastile pe care o foloseau pentru diferitele afecţiuni. Aceasta este o lecţie de umanitate aş spune eu, iar prostituatele au făcut un job pe care puţini dintre noi l-ar accepta chiar dacă  să înfrumuseţezi ultimii ani din viaţa unora dintre semenii noştri este o sarcină nobilă. Conform Valeriei Tasso, cam despre asta este vorba: prostituatele sunt capabile să facă anumite gesturi umane pe care mulţi dintre noi le găsesc dezgustătoare, dar care în esenţă vorbesc despre iubire.