Blood of my Blood – un episod echilibrat, unul pus sub umbrela revederilor, mai puţin revelator faţă de cum am fost obişnuiti cu a doua jumătate din sezoanele Urzeala Tronurilor de până acum. Însă episodul şase este suficient de schimbător cât să iasă de sub tiparul amintit. Serialul rămâne unul dintre cele mai puternice şi ofertante din galeria televiziunilor.
Dacă săptămâna trecută serialul se închidea cu una dintre cele mai dureroase (şi generatoare de meme-uri) scene din istoria show-ului, acum lucrurile continuă exact de unde au fost întrerupte. Însă ce e şi mai important pentru aceste episod, nu sunt scenele care confirmă într-un fel sau altul ceea ce doar se presupunea (vezi alegerea lui Tommen sau statutul lui Bran), ci mai degrabă revenirea a două personaje importante, care au părut neglijate şi lăsate în uitare.
On your own, spoilers are coming.
Episodul reprezintă un punct de cotitură pentru serial, oricum l-ai privi. Avansăm pe teritorii noi şi ne reîntâlnim cu doi protagonişti care încă au multe de povestit. Fac afirmaţia luând în considerare elementele pozitive care au făcut din acest episod unul fără rezerve.
Hodor a ţinut uşa şi a devenit erou. A ştiut una şi bună – he had a job and he did it. Acum o vedem pe Meera cum avansează ostenită prin zăpadă, până când cedează. Bran are viziuni, care deşi par aleatorii, oferă câteva hint-uri majore venite în valuri. Odată ce Three-Eyed Raven realizează că nu mai are timp să îl înveţe ceva pe Bran, derulează totul în avans. Şi în doar câteva secunde, audienţa (re)cunoaşte evenimente importante, urmând ca multe, cel mai probabil, să fie rezervate pentru viitor.
Mama Dragonilor renăscută, Drogon în zbor şi umbra acestuia desupra King’s Landing – doar câteva dintre momentele pe care Bran le distinge. Desigur, pot părea doar reciclări, doar că, privite acum, acestea capătă altă însemnătate. Se arată fugar şi una dintre cele mai extraordinare secvenţe, asasinarea lui Mad King, tatăl lui Daenerys, de către Jaimie Lannister, nu înainte ca regele să urle obsesiv – „burn them all”. Bran vede cum şi-a pierdut familia: moartea mamei, a tatălui şi a fratelui. Şi da, câteva dintre regulile după care the White Walkers se ghidează şi posibile indicii pentru a-i învinge. Pe scurt: va urma fire vs ice – Cântec de gheaţă şi foc.
Odată trezit, Bran o anunţă pe Meera că au fost găsiţi. Însă înainte de a fi omorâţi, un bărbat mascat îi salvează – bună sincronizarea – şi îi roagă să îl urmeze. Cel mai probabil că, în acele momente, cititorii au crezut că îl vor vedea pe Cold Hands. Salvatorul celor doi este, aşa cum vom vedea mai târziu, Benjen, considerat mort de când Jon Snow îl vedea ultima oară înfruntând The White Walkers. Explicaţia despre cum şi de ce a supravieţuit, nu este nici forţată, dar nici şocantă.
Numele episodului poate avea mai multe interpretări. Ne putem raporta fie la discursul de final al noii conducătoare a clanurilor Dothraki – Daenerys, fie la reuniunea de familie Bran-Benjen sau la cea dintre Sam şi familia lui.
Şi că tot vorbim despre Sam, s-a oferit momentul de catalogat de fani drept unul demn de Pretty Woman. Gilly apare la cină alături de părinţii şi fraţii lui Sam, într-o rochie de ocazie, aranjată şi prezentabilă. Însă îmi place să cred toată această tevatură a fost doar pentru ca Sam să între în posesia sabiei cu oţel valyrian. Rămâne de văzut dacă el a şi luat decizia corectă când a decis ca Gilly şi copilul să-l urmeze, indiferent încotro se îndreaptă.
A girl has no name sau cum Arya s-a minţit pe ea însăşi şi l-a făcut pe Jaqen H’ghar să-şi piardă timpul. Sau nu. Aşa cum recunoaşte şi el, când primeşte confirmarea că misiunea primită de copilă nu a fost îndeplinită, deşi avea potenţial. Am certitudinea că, în ceea ce o priveşte, capitolul ei nu se încheie ghemuită cu Needle lângă ea, aşteptându-şi moartea. Până la urmă îşi dă un nume (Mercy), ceea ce înseamnă că şi-a stabilit deja un scop. Sper doar să nu însemne că îşi uită planul de răzbunare.
Separarea puterilor în stat egalează manipularea regelui, acum supus cultului lui High Sparrow. Şi asta o obligă pe Olenna să se declare învinsă, deşi a oprit încă un Walk of Shame. Încă nu este clar dacă discursul lui Margaery este real sau dacă este doar o strategie pentru a deveni (The) Queen, aşa cum îi declara lui Littlefinger iniţial. Aşa că Jaime, jumătate furios, jumătate consolat de Cersei, nu stă pe gânduri şi pleacă spre Riverlands, urmând paşii lui Brienne, fără ca măcar să ştie. Fanii deja dezvoltă teorii că cei doi vor ajunge faţă în faţă cu lady Stoneheart. Altfel, nu cred că revenirea fratelui lui lady Stark, Edmure Tully, de care abia acum aflăm că a fost ţinut în viaţă de lord Frey, nu poate fi doar o coincidenţă (făină mutarea în scenariu).
După climaxul trist de duminică trecută, episodul ăsta a fost oricum, dar nu plat. Încă o porţie fantastică, dar nu traumatizantă. Nu am văzut nimic din Insulele de Fier, din Dorne şi nu am aflat nimic despre Jon şi Sansa. Dar ceva îmi spune că Blood of my Blood este doar un teasing pentru un final care o să ne lase cu câteva revelaţii şi înfruntări sfâşietoare. Asta ca să nu uităm de finalul ăla senzaţional în care se ţine un discurs febril. Şi la propriu, şi la figurat, amintind de obsesia tradusă în urmă cu câţiva ani, când se strigă în cor Mhysa.
Angela Alexandru. Cineamator
Tweet
Da, sunt total de acord cu cronica.
Dupa ce am urmarit (si unii chiar au plans) The Door de saptamana trecuta, sunt de parere ca un episod mai linistit era chiar indicat.
Si cand spun mai linistit, nu vreau sa spun inodor, incolor si insipid, vreau sa spun ca nu are momente sfasietoare, emotionante peste o limita acceptabila sau actiune care se intrerupe odata cu terminarea episodului si te lasa sa stai ca pe ghimpi o saptamana intreaga.
Odata cu terminare episodului trecut am fost cu totii martori la sacrificiul suprem al lui Hodor, dar am mai vazut ceva: cum Meera si Bran se indeparteaza, in timp ce Hodor este coplesit incetul cu incetul. Ganditi-va ce chestie o sa fie cand o sa lupte cu un Hodor zombificat (pentru ca asa se intampla, nu? Toti luptatorii care cad in lupta sunt ridicati de Regele Noptii sa lupte de partea Celorlati).
Deci, toata lumea se astepta ca Bran si Meera sa fie ajunsi din urma de unii sau chiar de toti White Walkerii care au atacat copacul. Ceea ce se si intampla. Dar sunt salvati de Ghost Rider. Aaaa, adica scuzati, de unchiul Benjen. Care cica a pierdut lupta cu un walker si a fost lasat sa moara ca sa se ridice iarasi (ce spuneam eu in paragraful trecut?), dar a fost salvat de Copii care pentru a-l salva i-au bagat o bucata de obsidian in inima, acelasi procedeu pe care l-au folosit pentru a-l crea pe Regele Noptii (adica banuiesc ca se merge pe teoria ca “ceea ce te face puternic, este si cea mai mare slabiciune a ta”).
In King’s Landing lucrurile nu stau chiar asa de bine. Toata prostimea din oras e adunata in fata Septului sa o vada pe Margaery in pielea goala in Walk of Shame versiunea 2.0. Dar chiar atunci apare Jaime si tatucul Tyrell (care nu poate sa-si conduca singur calul, are nevoie de un soldat care sa-l tina de capastru, in timp ce falnicul calaret are un coif care te duce imediat cu gandul la coiful lui Richard Inima de Leu), iar in spatele lor apare armata Tyrell gata sa atace Septul si sa faca prapad printre Credinta daca Regina va fi obligata sa parcurga Drumul Rusinii. Dupa cateva schimburi de replici acide intre Jaime si High Sparrow, vedem ca in realitate nu conteaza marimea ostii sau cine este un soldat mai bun sau cine are cele mai multe forte.
Important este ce si cum gandesti (daca mi se permite aceasta aducere aminte).
Aflam ca Margaery este scutita de Drumul Rusinii pentru ca l-a adus aproape de Credinta pe (influentabilul, mamosul si un pic prostutul) regele Tommen, care este inconjurat de Garda Regelui cu noi uniforme care reflecta noua apropiere de Cei Sapte. Si ce face Regele dupa aceea? Il izgoneste pe tac-su pentru ca a indraznit sa apere Regina de umilirea publica. Il trimite pe Jaime sa asedieze castelul familiei Tully (pe care cei din familie Frey l-au pierdut in favoarea Pestelui Negru). Este interesant de urmarit cum Walder Frey urla la fiii sai pentru ca au pierdut castelul si sa atace in continuare, asta in timp ce isi face de cap cu tanara lui sotie. Omenirea a avut multi conducatori de acest gen, care nu au vazut cum arata un camp de batalie si care cereau imposibilul de la supusi si asta doar pentru ca asa a vrut el. Chiar si in Revolta lui Robert, Walder Frey a asteptat pana in ultimul moment sa plece la atac, pentru a vedea daca lupta de partea castigatoare sau nu. Si din aceasta cauza fusese poreclit de tatal lui Catelyn Tully, Frey cel Intarziat.
Acum, in privinta lui Randyll Tarly, am fost avertizati de Sam din primele episoade ale sezonului 1 ca este un nemernic si un tata rau, chiar daca, dupa cum aflam mai tarziu din carti, este un razboinic iscusit si multe din luptele cu care se lauda Mace Tyrell (trufasul purtator de coif de rege din King’s Landing) au fost castigate de fapt de Randyll.
Care apropo, in timpul Rebeliunii lui Robert a condus o ofensiva impotriva lui Robert, obligandu-l pe acesta din urma sa se retraga.
Acum putem sa vedem cat de abject si de nemernic este cu adevarat conducatorul familiei Tarly cand Sam vine sa o puna la adapost pe Gilly si pe micutul Sam. Dar cum Gilly este si ea cam simpluta (se apropie mult de tot de nivelul lui Hodor) uita cel mai important sfat pe care i-l da Sam: sa nu spuna ca este Salbatica. Si ce face ea la masa ? Spune ca este Salbatica. Ca o consecinta a oprobiului parintesc, Sam o ia pe Gilly si pe micul Sam (ca si mult iubita sabie din otel valyrian a familiei) si pleaca ….. unde? Ca parca in Orasul Vechi nu aveau voie femei. Deci sunt in aceeasi situatie ca la inceput. Ori Sam se apropie si el de nivelul de simplitate al companioanei lui, ori scenaristii.
Arya face ce stie ea cel mai bine. O da in bara. Adica, la inceput spune ca vrea sa fuga de lumea din Cele sapte Regate si sa se alature Oamenilor fara Chip si ce face pana la urma? Ii tradeaza exact la punctul culminat. Pune otrava in sticla, victima toarna din sticla, duce de cateva ori paharul la buze cu intentia de a bea, iar chiar cand vrea sa bea, Mercy ii da peste mana si o avertizeaza cu privire la actrita care comandase uciderea ei. Si ce face Fata sau Mercy, care redevine in cele din urma Arya Stark? Scoate Acul din locul unde il ascunsese si se ascunde in intuneric in asteptarea razbunarii Oamenilor fara Chip. Si doar ii spusese omul ala, moartea vine si la oamenii de treaba si la nemernici. Nu era de datoria ei sa aleaga. In acest moment din viata ei, Arya este o rotita dintr-un mecanism care se viseaza ca fiind mecanismul insusi.
Ca fapt divers, de cand am vazut trupa aia de actori, am fost foarte surprins de exactitatea faptelor. Episodul trecut am vazut moartea lui Robert si a lui Ned. Acum vedem Purple Wedding si moartea lui Tywin Lannister. Noua, privitorilor nu ni se pare ciudat, dar ganditi-va: o trupa de actori (considerati mai jos decat taranii) stiu cu exactitate ce s-a intamplat in cele mai importante evenimente dintr-un regat vecin. Ma rog, poate sunt singurul suprins.
Daenerys il recupereaza in sfarsit pe Drogon (mama, mama, ce mare s-a facut baiatul asta!!) si li se adreseaza dothrakilor de pe spatele acestuia. Le baga un discurs parca scris pentru William Wallace, ii declara pe toti “sange din sangele meu”, o onoare pe care un khal o acorda doar la trei(parca) razboinici, care erau un fel de frati de sange cu conducatorul acelei hoarde si erau de principiu conducatorii.
Si gata!
Nu s-au intamplat prea multe. Doar s-au avansat unele fire de naratiune, s-au prezentat cateve personaje noi (familia Tarly), s-au adus iarasi niste personaje in actiune (Benjen, Edmure si familia Frey).
Interesant cred ca o sa fie episodul urmator, cand aflam ca Jaime o sa se confrunte cu un erou (banuim ca Pestele Negru), High Sparrow isi indreapta atentia catre alta tinta (s-ar putea sa fie Loras), Arya o sa faca un plan (ce plan?? acum vrea sa se intoarca in cele sapte regate???), iar ce este cel mai important, aflam ca Nordul isi aduce aminte, deci o sa vedem ceva actiune cu Jon si cu Sansa care o sa se duca pe la Casele din Nord sa ceara sprijin sa-l alunge din Winterfell si sa-l omoare (banuiesc ca Sansa s-ar baga la faza asta) pe Ramsay Bolton.