În numele prințesei moarte, de Kenizé Mourad nu e un roman pe care să-l citești și să nu-l mai lași din mână. E o carte care îți cere să o lași să respire, să o guști puțin câte puțin, ca pe un desert oriental leșinător de dulce, dar minunat de aromat.

Coperta te duce cu gândul la Orient, la frumusețea femeilor asiatice și la bogăția de ornamente care le acoperă trupurile. Conținutul este la cealaltă extremă, te duce în miezul istoriei secolului XX și vreau să vă spun că este o carte excelent documentată. Nu știu câți ani a petrecut autoarea documentându-se pentru această lucrare care, veți vedea la final, este de fapt o biografie romanțată, însă a adunat detalii impresionante. Veți asista la crearea Turciei moderne și poate veți descoperi cu surprindere că marele Kemal Ataturk nu a fost nici pe departe atât de mare și de bun – întemeietorul națiunii moderne i se datorează multe jertfe umane. Iar portretul făcut Indiei interbelice nu este prea departe de cel al României contemporane – lupte politice, compromisuri jenante, înțelegeri oneroase…totul pe spezele plebei. Prinții indieni vindeau sate întregi ca să își întrețină domeniile luxoase ori viciile prețioase, cu iz european. Căci pătura superioară se considera progresistă, însă nu abolea nicicum tradițiile ancestrale, devenite cel puțin sinistre pentru secolul XX – arderea văduvei împreună cu soțul decedat, flagelarea copiilor, căsătoriile între maturi și copile de șapte ani…

În numele prințesei moarte este povestea vieții prințesei otomane Selma, descendentă directă a marilor sultani și o femeie care a avut un destin extraordinar. Numărul de pagini e impresionant și veți găsi inevitabilele redundanțe și clișee literare, dar probabil că nu pot fi evitate la o carte de asemenea dimensiuni. Însă creează o legătură delicată cu cititorul sau, și mai bine, cititoarea. Domnii s-ar putea să fie interesați de pasajele de istorie și politică, însă nu vor rezista prea mult la descrierile toaletelor, ale interioarelor de palate orientale și nici la pasajele introspective. Prin urmare, o carte pentru doamne care visează la călătorii opulente în Orient și la exotismul teritoriilor îndepărtate.

Selma, nepoata sultanului Murad al V-lea, își trăiește primii ani ai copilăriei într-un palat ascuns în grădinile imperiale din Istanbul, asistând zi de zi la discuții despre decăderea sultanatului, conflictele interetnice, luptele diplomatice cu marile puteri, până când familia sa este exilată de nou instalatul regim popular. Selma ajunge în Beirut, împreună cu mama ei, sultana Hatice și fratele său. Își desăvârșește educația la o școală de maici și ajunge o tânără minunat de frumoasă dar îngrozitor de singură și dezorientată. Știe că nu-și va mai vedea vreodată țara natală, nu-și găsește locul în Liban, trăiește o primă dragoste tragică, nu mai știe cine e…așa că acceptă cererea în căsătorie a unui oarecare rajah indian. Se lasă cucerită de scrisorile lui despre India și uite așa ajunge rani – soția rajahului și bijuteria proaspăt achiziționată într-o familie la fel de decăzută ca a ei. Anii petrecuți în India înseamnă un șir de umilințe și frustrări conjugale, așa că părăsește exotica patrie de adopție fără regrete.

Destinația finală este Parisul dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial; însărcinată, falită și disperată, se aruncă plină de speranță în brațele unui medic american, care o părăsește la declanșarea conflictului. Avându-l alături doar pe credinciosul eunuc al familiei Zeynel, Selma aduce pe lume vlăstarul regal, o fetiță; curând moartea le va despărți, căci prințesa otomană este răpusă de o peritonită. Iar fetița…a scris peste ani această carte: „…am vrut să înțeleg cine a fost mama. Stând de vorbă cu cei care au cunoscut-o, consultând cărți de istorie, ziarele epocii și arhivele risipite ale familiei, am încercat…să retrăiesc ce a trăit ea. Și, pentru a mă apropia și mai mult de mama, am avut încredere în intuiția și imaginația mea“.

Găsiți aici un interviu cu autoarea, din care veți înțelege că e mult mai mult decât o scriitoare de cărți cu prințese, este o jurnalistă care s-a specializat în politica internațională și are păreri ferme despre conflictele din Orientul Apropiat și despre cel interconfesional.

Sursa: Elefant.ro

Autor: Virgina Costeschi