Iubire la Berlin

Iubire la Berlin este un roman care spune o poveste clasică (cei doi se întâlnesc; el se îndrăgosteşte din prima; ea este atrasă în mod irezistibil şi ireversibil; iubirea lor îi ajută să treacă peste ororile celui De-al Doilea Război Mondial în timpul căruia se cunosc; pentru că se iubesc, evident, nu mai contează că familia ei este modernă şi sofisticată, în timp ce a lui este săracă şi mizerabilă; se căsătoresc; fac copii; trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi). Clasic, v-am spus eu.

Mie, bineînţeles, îmi vine să cam strâmb din nas şi să protestez. Iubirea în viaţa reală este mult mai complicată, îmi spun, gândind, de fapt, cu nostalgie că ar fi fost mult mai simplu ca viaţa să fie la fel de lipsită de nuanţe precum literatura. În literatură iubirea este aproape întotdeauna veşnică şi profundă, în literatură oamenii aparţin în totalitate categoriei din care fac parte. Mai exact, personajul rău este rău (rar de tot se întâmplă ca acesta să surprindă prin vreo acţiune contrară categoriei în care a fost încadrat; personajul bun este bun până la capăt; există personajul care îi ajută pe cei buni; cel care îi ajută pe cei răi etc.). Oamenii vii, însă, sunt despre altceva. În general, sunt despre contradicţii (azi poţi să fii un om bun, mâine poate eşti rău) care duc la caractere complexe care, de cele mai multe ori, nu pot fi încadrate în vreo categorie.

În Iubire la Berlin dragostea este atât de clasică şi de simplă. Învinge tot, trece peste orice obstacol (atât exterior – părinţii care, iniţial, sunt împotrivă -, cât şi interior – eroina are momente în care nu este sigură de ceea ce simte -), este exclusivistă, sinceră şi împărtăşită. Şi, cel mai uimitor, este adevărată, adică inspirată dintr-o întâmplare reală. Căci povestea din acest volum s-a petrecut aievea la Berlin unde fiica lui François Mauriac şi-a început relaţia de dragoste cu prinţul rus Ivan Wiazemsky, pe care, mai târziu, l-a luat de bărbat. După un timp s-a născut Anne Wiazemsky, cea care semnează cartea de faţă şi care, la rândul ei, a trăit o iubire interesantă alături de cunoscutul regizor Jean-Luc Godard.

Poate printre voi sunt dintre cei care împărtăşesc punctul de vedere destul de cinic, exprimat mai sus prin care se sugerează că dragostea din viaţa reală nu seamană cu cea din literatură, însă un volum ca Iubire la Berlin este tocmai bun pentru a contrazice acest tip de raţionamente. Se pare, deci, că uneori dragostea chiar eclipsează toate obstacolele. Şi, totuşi, să fie o astfel de iubire doar o excepţie?

2 Commentarii

  1. Alexandrina 08/07/2010 Reply
  2. Kistruiata 10/11/2010 Reply

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *