Cum ar fi arătat anul 2012, dacă J.F. Kennedy n-ar fi fost ucis? Iată o întrebare pentru care romanul „JFK. 11.22.63” de Stephen King, publicat la Editura Nemira, ar putea oferi piste pentru un răspuns.

„A trecut aproape o jumătate de secol de când John Kennedy a fost asasinat în Dallas, însă două întrebări tot nu şi-au găsit răspuns: într-adevăr, Lee Oswald a fost cel care a apăsat pe trăgaci şi, dacă da, a acţionat singur? Nimic din ce am scris în « JFK. 11.22.63» nu vine cu răspunsuri la aceste întrebări, deoarece călătoria în timp nu este decât o fantezie interesantă.” Sunt cuvintele cu care Stephen King îşi încheie unul dintre cele mai fascinante romane scrise în ultimii ani, apărut de curând la Editura Nemira şi care îşi propune să redeschidă povestea unui asasinat care a schimbat istoria secolului XX.

Pe 22 noiembrie 1963, trei împuşcături care au răsunat undeva, în Texas, i-au trasat lumii un cu totul alt curs. Dacă atunci, în acea dimineaţă, macazul istoriei a fost greşit schimbat şi soarta lumii a fost aruncată pe făgaşul corect sau nu sunt întrebări pentru care, în toţi aceşti ani, s-au căutat răspunsuri. Romanul lui Stephen King repune cazul pe tapet, dar dintr-o cu totul altă perspectivă, încercând prin intermediul ficţiunii să răspundă la o altă întrebare: „Ce-ar fi fost, dacă JFK n-ar fi fost ucis, vineri, 22 noiembrie 1963, în Dealy Plaza din Dallas, Texas?”.

Nu este prima dată când Stephen King propune călătorii în timp şi incursiuni în trecut, multe dintre romanele şi povestirile lui răsucind în cealaltă direcţie acele ceasornicului. „Am prezentat greşit anumite evenimente? Da”, mărturiseşte el. „Am schimbat altele ca să se potrivească povestirii mele? Sigur”, merge el şi mai departe cu mărturisirea. „Dar, mai ales, am respectat adevărul.”

Adevărul pe care şi-l asumă Stephen King este unul căruia romanul „JFK.11.22.63″ îi conturează multe şi stranii nuanţe, autorul alegând, ca prin ficţiune să vorbească nu numai despre „ce-ar fi fost dacă…”, ci, mai mult, să contureze o Americă pestriţă, în care singuraticii ca Lee Harvey Oswald și vedetele de cinema coabitează fără a ști unul de existența celuilalt, într-un timp al alienării. Baruri, oameni blazați, mafioți, oameni de toate felurile, Marilyn Monroe și alte simboluri ale unui Holloywood putred. King alege să zugrăvească un Dallas, despre care acum, în finalul romanului, are curajul să afirme: „Vor fi unii care vor obiecta, spunând că am tratat cu excesivă duritate Dallasul. Daţi-mi voie să fiu de altă părere. Naraţiunea la persoana întâi a lui Jake Epping mi-a permis chiar să mă port mai frumos decât ar fi meritat acest oraş, aşa cum era el în 1963. În ziua când Kennedy a aterizat pe Love Field, Dallasul era un loc odios.”

Iar cuvintele care declanşează întreaga istorie – întreaga nouă istorie – aşa cum o (re)construieşte Stephen King sunt ameţitor de simple: „Poţi să schimbi istoria, Jake. Înţelegi ce-ţi spun? John Kennedy poate să trăiască.” Dar istoria trebuie rescrisă? Sau trebuie să-şi urmeze cursul? Iată două întrebări la care cele peste 800 de pagini ale romanului apărut la Editura Nemira îi oferă fiecăruia răspunsul pe care vrea să-l primească… Cine, cât şi de ce are dreptul să intervină în cursul timpului şi al evenimentelor şi să le schimbe traseul?!

Începutul poveştii nu prevesteşte aproape nimic din ce va urma. Jake Epping are 35 de ani și este profesor de literatură engleză la un liceu din Maine. La un moment dat, primește de la un elev un eseu despre întâmplări sângeroase, petrecute cu jumătate de secol în urmă. Apoi, la un moment dat, Epping e sunat de amicul lui, Al, proprietar al unui restaurant, pe care peste noapte îl găseşte bolnav de cancer în ultima fază. Timpul începe deja să-şi schimbe feţele, iar Al îi dezvăluie un mare secret: are la îndemână un portal temporal cu ajutorul căruia poți să te trezești direct în… anul 1958.

Jake va accepta călătoria în timp, care-i dă scriitorului prilejul să-și etaleze toate calitățile și să-și invite cititorul într-o Americă eteroclită. Misiunea pe care o primeşte? Să împiedice asasinarea președintelui John Kennedy. Profesorul intră în joc… Intrând într-o nouă dimensiune, Epping are o nouă identitate – George Amberson – şi începe o viaţă nouă. O viaţă dintr-o ficţiune în care se întâlnesc două iconuri ale secolului XX, unul scriitor, admirat de milioane de cititori, şi celălalt politician controversat, personalitate-cheie a Amercii secolului trecut.

Instrumentarul horror present în majoritatea romanelor lui Stephen King este lăsat deoparte acum, autorul preferând scriitura de atmosferă, ce se bazează pe elemente de istorie documentate în douăzeci de ani. Revizitând trecutul, romancierul inventează și psihologii pornind de la date verificabile, plasându-le într-o poveste bogată în elemente de suspans.

În puţinele sale intervenţii publice, autorul a făcut aluzie la caracterul imprevizibil al întâmplărilor prin care trec personajele romanului: „Tipul se întoarce în timp şi lasă în urmă viaţa sa reală. Scopul? Să se trezească în ziua de 22 noiembrie 1963 şi să oprească gestul criminal al lui Lee Harvey Oswald. Ceea ce şi face, având convingerea că astfel aduce lumea pe calea cea dreaptă. După aceea, revine în anul 2007, în era nucleară. Nu e înţelept să te joci cu Părintele Timp! Aşa că se mai întoarce o dată şi se opreşte, numai că se confruntă cu efectele unei radiaţii. Deci este vorba despre o cursă împotriva timpului”.

Autor: Monica Andronescu

Sursă: Adevărul