În ziarul Cotidianul din 12 martie 2009 puteţi citi o interesantă recenzie-interviu semnată de Victor Popescu la cartea În inima bărbaţilor de Serge Hefez. Preiau mai jos prima parte a articolului, continuarea o puteţi citi pe situl cotidianul.ro.
TweetPsihanalistul Serge Hefez, autorul cărţii În inima bărbaţilor, vorbeşte pentru Cotidianul despre nesiguranţa bărbaţilor de azi. Problema lor e că nu mai ştiu ce li se potriveşte: virilitatea macho sau empatia efeminantă?
„Bărbaţii de astăzi au tot timpul impresia că li se reproşează că nu sunt cum ar trebui să fie“, spune psihiatrul Serge Hefez. Pe de o parte, există azi o „tendinţă de a privilegia bărbaţii care-şi pun întrebări referitoare la ei înşişi, care se apleacă asupra emoţiilor lor şi chestionează rolul lor de tată“, afirmă psihanalistul francez, autor al volumului „În inima bărbaţilor“, tradus recent la Editura Nemira. El oferă exemplul noilor filme în care vedem tot mai des bărbaţi care suferă, care se preocupă de afectivitatea lor. Pe de altă parte, bărbaţii care-şi asumă prea puternic latura tandră şi prevenitoare faţă de partenere riscă să fie consideraţi „pe invers“ sau nişte „cârpe“.Macho sau efeminat? Iată dilema bărbaţilor occidentali.
E o falsă problemă, crede psihoterapeutul de cuplu Serge Hefez. Pariul „noilor bărbaţi“ şi al „noilor taţi“ este să înveţe să alterneze cele două roluri conflictuale. „Bărbaţii de azi se angajează mai mult în raporturi de egalitate în pofida celor de dominare. Ei preferă negocierea cu partenera şi discuţiile deschise despre ce se întâmplă în sufletele lor. Aceste schimburi aduc o fluiditate mai mare între feminin şi masculin“, observă Hefez. O ambiguitate sănătoasă, accentuează psihiatrul francez. De exemplu, pentru un băiat în căutare de modele, personajele efeminate şi jucăuşe ale lui Johnny Depp sunt la fel de folositoare precum eroii injectaţi cu testosteron interpretaţi de Schwarzenegger. „Pentru un adolescent e important să se confrunte cu o paletă largă de personaje masculine şi să se poată identifica atât cu unii, cât şi cu alţii. E rău când ai o imagine unică, pentru că vei simţi că ai eşuat dacă nu reuşeşti să te identifici cu ea. Normalitatea nu e unică, ci stă în toate aceste aspecte“, subliniază psihiatrul parizian.[…]
