Thomas Cathcart şi Daniel Klein sunt doi bătrânei foarte, foarte simpatici. S-au născut la puţin timp după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, şi au studiat cot la cot mai întâi la Liceul Needham din Massachusetts şi apoi la Harvard College, de unde au absolvit în 1961 filosofia. După terminarea studiilor, drumurile lor s-au despărţit pentru o vreme: Tom (cel înalt şi deştept) s-a dedicat muncii caritabile şi asistenţei sociale, în timp ce Daniel (cel scund şi glumeţ care stă pe teancul de cărţi) a lucrat ca scenarist pentru emisiuni umoristice şi concursuri televizate.

La senectute, s-au retras în New England alături de soţiile lor şi au revenit la dragostea cea dintâi: filosofia. Doar că au ales să o practice într-un mod foarte diferit de ceea ce învăţaseră la Harvard. Ajunşi la vârsta înţelepciunii, cei doi au dat însă în mintea copiilor 😀 , iar din exploziva combinaţie Cathcart & Klein a rezultat conceptul de “filosofie prin bancuri”. Filosofia, susţin ei, are în mod intim ceva în comun cu umorul: ambele au izvorât dintr-un impuls identic, acela de a ne buimăci modul în care percepem lucrurile. Odată întoarsă lumea cu susul în jos, ies la iveală adevărurile ascunse despre viaţă, care pot fi şi stânjenitoare – un motiv în plus pentru care ne-am dori să rămână ascunse. Motoul celor doi ar fi “Ceea ce pentru un filosof se numeşte revelaţie, pentru un glumeţ e doar o poantă.”

Nu am auzit până acum nici un filosof care să  susţină asta. Însă nici un filosof nu ar putea, până la un punct, să nu le dea dreptate. Anecdotele pot fi folosite într-un mod inteligent şi abil pentru a ilustra în mod direct şi intuitiv diverse idei filosofice de “mare greutate”. De aici s-a născut Platon si ornitorincul intră într-un bar…, care ilustrează “temeinic” modul în care conceptele filosofice pot fi explicitate prin glume.

Propunerea lor a fost atât de insolită şi novatoare, încât manuscrisul a fost iniţial refuzat de nu mai puţin de 40 de edituri. Cei doi însă nu s-au dat bătuţi cu una cu două şi, încăpăţânaţi cum doar iubitorii de înţelepciune pot fi, au trimis manuscrisul şi la a patruzeci şi una editură. Care s-a nimerit să fie Harry N. Abrams, singura care a avut curajul să le publice micul tratat de filosdotică. A devenit instantaneu un bestseller naţional, şi la scurt timp, au început să fie vândute drepturile de traducere în nu mai puţin de douăzeci de ţări, Platon si ornitorincul… intrând în cercul select al bestsellerurilor mondiale.

Ce rezultă de aici? Ceva ce n-aş fi crezut să citesc vreodată: o introducere în filosofie pe care o citeşti râzând cu lacrimi! Nu doar foarte instructivă, ci şi deosebit de amuzantă, ideală pentru toţi cei care vor să guste filosofia, dar cărora le-a fost până acum teamă că s-ar putea să le pice greu la stomac 😀

Cum spuneam în postul anterior, nu v-aş putea-o recomanda destul. E introducerea perfectă pentru toţi tinerii care vor să ia contactul cu momentele esenţiale ale gândirii, scrisă într-un mod care ar trezi în hohote de râs şi mumiile egiptene (o imagine dealtfel foarte în acord cu modul în care sunt văzuţi filosofii). La fel de indicată şi celor mai puţin tineri, care au rămas cu impresia greşită că socialismul ştiinţific din liceu sau facultate (asortat cu puţină limbă rusă) are ceva de-a face cu filosofia.

Dar eu aş merge şi mai departe, şi aş transforma cursul-fulger al “tipilor cu filosofia” în lectură obligatorie pentru toţi profesorii (fie de liceu sau de universitate, fie de filosofie sau nu). Uite aşa trebuie predat un curs introductiv!

Nu în ultimul rând, pentru toţi cei ca mine sau Silviu, care au pătimit şi şi-au tocit coatele şi ochii cu tomuri de Hegel şi Kant, e o binemeritată răzbunare. Take that, you boring old fool! 😀

De data asta chiar în ultimul rând, dacă filosofia vi se pare o prostie totală (totuşi nu pot să vă învinuiesc atât de tare, uneori şi eu am  aceeaşi impresie), puteţi cumpăra cartea măcar pentru bancurile şi caricaturile (e cu poze!) de calitate. O lectură ce vă transformă cu siguranţă în vedetele oricărei petreceri sau ieşiri cu prietenii.

Dacă am fost didactic şi plicticos, şi deci în totală contradicţie cu spiritul cărţii, sper că mă veţi ierta. Abia am absolvit cursul de filosofie şi umor, iar “old habits die hard”. Urmaţi linkul care duce la pagina cărţii şi delectaţi-vă alături de cei doi bătrânei năzdrăvani, pe care îi puţi vedea “la lucru” şi în filmuleţele de mai jos. Sunt irezistibili! 😀

PS: în pregătire avem continuarea lui Platon şi ornitorincul…, intitlată Aristotel şi furnicarul merg la Washington. Mic antitratat de abureală politică. Altfel spus, filosofia şi umorul sunt puse la lucru împotriva demagogiei şi gogoşilor electorale. Ştiaţi că se apropie alegerile europarlamentare, nu? Să nu vă prind că intraţi în cabina de vot fără să fi consultat ghidul Cathcart & Klein anti abureală politică!

Plato and a Platypus Walk into a Bar – The Book Loft 5/22/07