Femeile extraordinare care au inspirat povestea din Secretele Parisului

Scriitoarea australiană Natasha Lester este pasionată de modă, istorie și poveștile mai puțin cunoscute ale femeilor care s-au zbătut să-și aducă contribuția la lumea în care trăim. Are mai multe romane istorice în centrul cărora așează eroine din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: fotografe, jurnaliste, piloți de avioane de război, spioni pentru Rezistența Franceză.

În Secretele Parisului, o conservatoare de modă din zilele noastre descoperă o colecție impresionantă de rochii vintage Dior în dulapul bunicii sale, despre trecutul căreia în mod evident nu știe destule și care cu siguranță ascunde un mare mister din tinerețea ei. Povestea împletește destinele unor femei pilot din război cu istoria familiei Dior.

Autoarea a citit mărturiile femeilor pilot din timpul războiului, a vizitat casa Dior, a mers la muzeele dedicate Forțelor Aeriene Britanice, chiar a stat de vorbă cu femei care se ocupă de conservarea modei și cu alte femei pilot din zilele noastre, totul pentru a da autenticitate poveștii sale.

Dar care sunt femeile care au inspirat personajele din Secretele Parisului?

Să începem cu Catherine Dior, mult mai puțin cunoscuta soră a faimosului designer, o prezență timidă, aproape ștearsă din istorie, dar iubită enorm de fratele ei care i-a dedicat iconicul parfum Miss Dior.

Catherine Dior

Foarte puțini știu că sora marelui designer de modă a făcut parte din primele celule de rezistență din Paris, când forțele germane se apropiau de capitală și cucereau țara. Celule ca cea din care făcea parte au pus bazele Rezistenței Franceze, care a jucat un rol esențial în eliberare. A fost prinsă de agenți gestapo pe 6 iulie 1944, ținută prizonieră în condiții brutale, apoi pregătită pentru deportare spre un lagăr din Germania ca „teroristă”. Fratele ei, Christian, a făcut eforturi supraomenești să își folosească relațiile ca să intervină pe traseu și să o salveze. Ceea ce naunțează foarte mult ideea preconcepută că „Dior a îmbrăcat soțiile naziștilor”. Era singura formă prin care putea avea acces la elita politică și putea cere intervenții pentru sora lui. Din păcate nu a reușit, deoarece Caro, cum era cunoscută Catherine printre prieteni, era considerată prea periculoasă. Așa încât a fost deportată în Germania și obligată să lucreze în condiții subumane la o fabrică de armament. A scăpat doar odată cu eliberarea de către americani și în 1945 a reușit să ajungă înapoi acasă, la Paris. Pentru curajul ei din timpul războiului a primit numeroase medalii și recunoașteri din partea comunității internaționale. Dar și-a petrecut restul vieții izolat și departe de viața socială tumultoasă, având grijă de moștenirea fratelui său.

Femeile pilot din al Doilea Război Mondial ar fi putut să stea acasă liniștite și departe de front. Oricum nimeni nu și le dorea pe cer și nimeni nu credea că merită, în ciuda miilor de ore de zbor pe care le aveau și în ciuda nevoii disperate de oameni pe cer. Pentru că uneori convențiile pot orbi chiar și când contravin instinctului de supraviețuire ca societate. Însă femeile din Marea Britanie s-au luptat pentru dreptul de a-și risca viețile în numele țării. Iar organizaţia de Transport Aerian Auxiliar (ATA) le-a dat șansa să facă asta: nu să intre în confruntări armate, ci să transporte avioane dintr-o parte în alte pe toată suprafața Marii Britanii. Și au fost sute de femei care au înfruntat cerurile pline de avioane inamice de-a lungul vremii, deși presa urla ultragiată, chiar și pe timp de război, că locul femeilor nu e în avioane.

Chiar și după ce au fost acceptate în ATA, apoi și la RAF, femeile pilot zburau în condiții inumane și mult mai puțin protejate decât bărbații din avioanele de luptă: în avioane deschise, fără arme să se protejeze dacă întâlneau un avion inamic, la temperaturi atroce. Uneori, când aterizau, erau atât de înghețate că nu se puteau da jos singure din avioane. Ceea ce pentru unii dintre bărbații de față nu era decât o dovadă în plus că femeile sunt slabe, nicidecum un motiv de mândrie că tovarășele lor își făceau treaba. Nu aveau voie nici măcar să aibă lanterne, ca să nu riște să fie văzute de avioanele inamice, așa că unele dintre ele au murit pur și simplu fiindcă era întuneric sau erau nori și nu mai aveau cum să se orienteze. Meritele au început să le fie recunoscute abia spre finalul războiului, când unora dintre ele li s-a „permis” să piloteze avioane de luptă. Și atunci au dat dovadă de curaj și multe și-au dat viața pentru libertate și pace.

Romanul Secretele Parisului țese o poveste inspirațională despre surorile Pemrose, dintre care Skye, care ajunge să piloteze pentru ATA, Catherine Dior, o prezență discretă, dar esențială și o franțuzoaică care ajunge de la model pentru Vogue la spion pentru Rezistența Franceză. Povești reale care prind viață în paginile unor cărți care nu vor să lase istoria să uite de femeile extraordinare cărora le datorăm lumea în care trăim.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.