Update:
Felicitări cititorului Nemira John, pentru cartea “Fiicele lui Allah” câștigată!
Ascultă! Ascultă freamătul stelelor de pe cer, al stâncilor de pe pământ! […] Nu, la început n-a fost Cuvântul. La început au fost marea aceasta de nisip, pietrele, soarele arzător pe cerul siniliu, senin ca-n palmă […] Într-o vreme mai erau însă și fiicele lui Allah. Aici, sub acest cer, sub acest soare, sub acest abur, pe coastele acestui deal stâncos, la capătul acestui drum, al acestor drumuri… Al-Lat, Al-‘Uzza și Al-Mannat, fiicele lui Allah. Ascultă-le și pe ele! Ascultă-le vocea! – “Fiicele lui Allah” de Nedim Gürsel
Nedim Gürsel, scriitorul turc ce trăiește în Paris, s-a născut în 1951 la Gaziantep, Turcia. Crescut de bunicul său în spiritul credinței islamice, el pleacă să își facă studiile la liceul francez din Istanbul, ca apoi să urmeze la Paris, la Sorbona, Literele.
Lovitura militară din 1980 din Turcia îl împiedică să se întoarcă în țară. Trăiește de atunci la Paris, unde predă literatură turcă la Sorbona și la Institutul de limbi și civilizații orientale, călătorind adesea la Istanbul.
A scris peste 20 de romane, povestiri, eseuri și relatări de călătorie, multe dintre ele traduse în franceză și în alte limbi ale lumii. Două dintre primele sale cărți au fost cenzurate de regimul militar turc. Primul său text, “O vară lungă la Istanbul”, a obținut în 1976 Premiul Societății de Lingvistică din Turcia, ca apoi, după lovitura militară, să fie acuzat că a defăimat armata turcă. Romanul “Prima femeie” din 1983, a fost de asemenea acuzat de regimul militar turc, pentru ca în 1986 să i se confere Premiul Ipekci, în semn de recunoaștere a contribuției aduse la apropierea dintre popoarele grec și turc.
Fără a mai fi surprinși, cartea “Fiicele lui Allah” a fost de asemenea etichetată drept blasfematoare în Turcia, autorului fiindu-i intentat proces în 2009, încheiat prin achitarea lui Gürsel.
Romanul, noutate ce face parte din Colecția Babel, se bazează pe credința păgână pre-Islamică referitoare la originea femeilor, considerate a fi îngeri și totodată, fiicele lui Allah. Personajului principal, crescut de bunicii săi, îi sunt insuflate principiile Islamului de către bunicul său, în timp ce bunica sa îi relatează legende născute din tradiția turcă. Astfel, ajunge să își creeaze propria reprezentare imaginară, influențat de episoadele vieții Profetului Muhammad.
După mulți ani, găsește printre hârtiile bunicului decedat un carnețel cu notițe din Arabia Saudită, din timpul Primului Război Mondial, în care acesta povestește cum a fost nevoit să se lupte cu alți musulmani și să apere orașul sfânt Medina împotriva arabilor răsculați și aliați ai englezilor.
Temă de discuție:
Ați mai citit astfel de cărți, care să vă poarte într-o călătorie spirituală și într-o aventură de idei, tradiții și credințe? Care este favorita voastră?
Premiu: Un exemplar din “Fiicele lui Allah” de Nedim Gürsel, prin tragere la sorți.
Deadline: 6 Octombrie 2011, ora 23:59.
Tweet
Chiar vreau sa citesc aceasta carte! 😀
Si nu, nu am mai citit o astfel de opera minunata in care sa ma aflu intr-o calatorie spirituala, sa ma invete atat de multe lucruri despre idei,traditii si credinte. Si chiar daca am citit, nu a fost literatura. Dar modul acesta de a imbina romanul cu enciclopedia mi se pare de-a dreptul extraordinar, si vreau sa vad cum a iesit acest “cocktail”! 🙂
Hmm.. nu, nu am citit pana acum astfel de carti, dar cu siguranta mi-ar face placere sa lecturez aceasta carte. Suna foarte interesat si cred ca as putea invata multe din ea 🙂
Da, am citit prin liceu fiind in lista de lecturi obligatorii. Maitreyi de Mircea Eliade, un adevarat roman complet despre fascinanta lume a Indiei, despre obiceiurile si traditiile unei alte lumi, dar si despre o experienta neuitat ce a marcat intrega viata a unui om, si anume pe cea a scriitorului.
Nici eu nu am mai citit acest gen… dar as vrea sa o citesc:)
Mi ar face placere sa citesc un asemenea gen de carte , e captivanta si prezentarea…deci per total merita sa incerc :)!
cred ca am mai citit astfel de carti sau cel putin asta a fost impresia mea dupa lectura unor titluri precum “ma numesc rosu”, de orhan pamuk, “bastarda istanbulului”, de elif shafak, volumul de proza scurta “te port in gand”, de ahdaf souleif si “versetele satanice”, de salman rushdie. toate aceste carti au legatura cu lumea musulmana/araba, devenind astfel, pentru mine, calatorii intr-o zona culturala plina de spiritualitate, traditii si credinte total diferite de ceea ce cunosc in mod direct. cel mai mult cred ca mi-a placut cartea lui orhan pamuk. 🙂
Camino-shirley maclain, elif shafak- bastarda istanbulului, ultimul patriarh-Najat El Hachmi
si bineinteles preferata, zorba grecul a lui kazantzakis, care pune sub ochii cititorului o Grecie saraca dar mandra, cu bune , cu rele, intr-un amalgam de sentimente, culori si caractere, care te fac sa te reindragostesti de zorba de fiecare data.
N-am citit pana acum o carte de acest gen.