Toţi visăm, chiar şi Winston Churchill. Şi nu doar atât, dar era şi fan SF, fiind prieten cu H.G. Wells. Robert Moss ne arată în ce fel au influenţat visele evenimente importante din istoria lumii, în cartea Istoria secretă a visului. A visa este de importanţă vitală în viaţa oamenilor şi joacă un rol principal în supravieţuirea şi în evoluţia noastră, în orice act creativ din orice domeniu şi, pur şi simplu, în rezolvarea oricăror situaţii. Această carte vorbeşte despre importanţa majoră a viselor, a coincidenţelor şi a imaginaţiei ca „motoare“ secrete în istoria omului, cu tot ce cuprinde ea. Cu talentul lui de povestitor, cu toata erudiţia lui şi cu experienţa sa de ghid al visului activ, Robert Moss face o incursiune fascinantă în istoria visătorilor.

În continuare, vă invităm să citiţi un fragment din Istoria secretă a visului, în care vedem cum Winston Churchill, prin imaginaţie, vis şi pasiunea pentru citit a prevăzut evoluţia maşinilor de luptă, dar şi multe alte evenimente majore din istorie.

“Se pare că Churchill s-a priceput la fel de bine să acceseze istoria viitorului şi pe cea a trecutului. La paisprezece ani, i-a zis unui prieten de la Harrow că visa viitorul. „Îţi spun, voi fi la comnda forţelor de apărare ale Londrei (…) În poziţia aceea înaltă pe care o voi ocupa îmi va reveni sarcina să salvez capitala şi să salvez Imperiul.“ (27) În câteva ocazii, înainte de a câştiga prima oară un scaun de parlamentar, a prezis că va deveni prim-ministru.

Capacităţile lui premonitorii mergeau mult dincolo de destinul personal. În cabinetele de război de după 1940, înţelegerea evenimentelor viitoare – abilitatea lui de a analiza repede o hartă navală şi de a prevedea unde vor fi navele germane în câteva săptămâni, de exemplu – era ceva de-a dreptul misterios pentru cei din jurul lui. Îi atribuiau un fel de al doilea văz.

Exact aşa cum a înţeles importanţa pe care avea s-o aibă forţa aeriană, el a prezis că „nave terestre de război îmbrăcate în fier“ – cunoscute sub numele de tancuri – vor transforma războiul pe uscat şi într-o zi vor scuti infanteria de a mai „mesteca sârmă ghimpată“. Cu decenii înainte de confecţionarea bombei atomice, a prezis că se va face „o bombă nu mai mare decât o portocală“, cu o „putere secretă de a concentra forţa a o mie de tone de cordit şi de a arunca în aer un oraş dintr-o singură lovitură“. (28) În anii 1920, a prezis că „telefoanele fără fir şi televiziunea“ îi vor permite celui care le deţine „să se conecteze cu orice cameră în care există dispozitive similare, să audă şi să ia parte la conversaţie ca şi cum şi-ar băga capul pe fereastră.“ (29). El a văzut pericolul care se contura în Germania şi partea malefică a lui Hitler într-un moment în care majoritatea britanicilor şi americanilor refuzau să vadă asta.

Pentru că constatase profunzimea credinţei musulmane în rândurile triburilor afgane de la frontiera de nord-vest – ceva ce prin anii 1890 deruta ofiţerii din departamentul de spionaj cu o viziune mai laică –, Churchill a fost capabil să înţeleagă, când i-a observat pe cei din secta musulmană Wahhabi din Arabia Saudită, în 1921, că fundamentalismul islamic va fi o ameninţare majoră pentru democraţiile occidentale. (30)

A prezis şi Războiul Rece, şi prăbuşirea comunismului din Europa de Est.

La începutul secolului XX, a avertizat că omenirea avea acum abilitatea de a-şi distruge mediul planetar. „Povestea rasei umane este Războiul“ (31). Dar o schimbare teribilă avea loc în natura războiului, deoarece omul „avea pentru prima oară în mână uneltele cu care putea, fără greş, să înfăptuiască propria distrugere.“ (32)

A declarat nevoia de progres moral şi spiritual, care le vor da oamenilor posibilitatea să conţină posibilele efecte ale noilor tehnologii folosite pentru cauza puterii brute şi a credinţelor fanatice: „Este important mai presus de orice ca filosofia morală şi concepţiile spirituale ale oamenilor şi ale popoarelor să rămână puternice în mijlocul acestor evoluţii ştiinţifice formidabile. Ar fi mult mai bine să facem o pauză din progresele şi descoperirile materiale decât să fim conduşi de propriile noastre aparate şi de forţele direcţionate de ele.“ (33)

Churchill era capabil de erori monumentale, şi totuşi asupra acestui lucru şi a multor altora s-a dovedit a fi un profet precis. El a observat că „fiecare profet trebuie să se nască din civilizaţie, dar fiecare profet trebuie să meargă în sălbăticie. Trebuie să aibă o imagine puternică a unei societăţi complexe şi asupra a tot ce are aceasta de oferit, apoi trebuie să intre în perioade de izolare şi meditaţie. Acesta este procesul prin care se alcătuieşte dinamita psihicului.“ (34)

Cu siguranţă că erau suficiente materiale combustibile în viaţa lui Churchill pentru a face „dinamită psihică“. Dar în abilităţile lui de precogniţie a avut şi un mentor. În anii de marginalizare dintre cele două războaie a fost consiliat despre impactul noilor tehnologii asupra războiului de un remarcabil fizician şi jucător de tenis de succes, un anglo-german pe nume Frederick Lindemann, şi a primit informaţii secrete de la remarcabilul lui vecin, maiorul Desmond Morton. (35) Mai presus de toate, elementul futurist din imaginaţia lui a fost intensificat de H.G. Wells şi de creaţiile lui ştiinţifico-fantastice.

Nu mai târziu de 1901 editorii celui din urmă i-au trimis lui Churchill un exemplar din ultima lui carte, atunci Anticipaţii, un volum despre preziceri privitoare la crearea unei noi societăţi pe principii ştiinţifice. Churchill i-a răspuns autorului scriindu-i un bileţel: „Citesc tot ce scrii.“ Churchill şi Wells s-au întâlnit prima dată în anul următor şi au păstrat legătura până la moartea lui Wells, în 1946. Discursul lui Churchill din Glasgow din 1906, în care se referea la „milioanele de oameni lăsaţi pe dinafară, deşi meritau ajutorul guvernului, a fost influenţat de romanul lui Wells Utopia modernă. Viziunea lui Churchill asupra tancurilor de război a fost mult influenţată de povestirea lui Wells intitulată Navele terestre de război îmbrăcate în fier, deşi Wells şi-a echipat tancurile cu roţi, în loc de şenile. Se poate chiar ca Churchill să fi împrumutat expresia „furtuna ce se iscă“ – folosită în titlul primului volum din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial – din Războiul lumilor de Wells, în care marţienii sunt atacatorii. (36)

Wells a înflăcărat imaginaţia fizicienilor şi a politicienilor în moduri care au influenţat istoria mondială. În 1923, fizicianul ungur Leo Szilard a citit romanul lui H.G.Wells Lumea eliberată (publicat iniţial în 1914). Romanul descrie un dispozitiv care accelerează procesul descompunerii radioactive, producând „bombe atomice“. Când Hitler a ajuns la putere în anul următor, Szilard s-a mutat la Londra. L-a iritat articolul din Times care nu lua în seamă posibilitatea că puterea atomică ar putea fi dezvoltată în vreun scop util. Încă furios în timp ce aştepta la semafor în Bloomsbury, a avut un moment de Evrika: a văzut că o explozie nucleară în lanţ, ca aceea descrisă în opera lui Wells, ar putea asigura combustibilul unei arme atomice. (37)”