Fragment Ready Player One: Să înceapă jocul

600p400

Geeks de pretutindeni, pregătiţi-vă! Romanul SF de succes al lui Ernest Cline, Ready Player One s-a lansat în acest weekend la Bookfest. Cititorii o numesc “utopie geek”, o carte ce întruneşte toate condiţiile pentru a fi iubită de fanii SF, de gameri, de cinefili şi de cei care sunt pasionaţi de cultura pop a anilor ’80. Cu referinţe la jocuri populare precum Everquest sau World of Warcraft, dar şi la filme şi seriale cult, printre care Star Trek, Firefly şi Matrix, romanul de debut al lui Cline este un deliciu pentru orice geek.

Scrisă cu pasiune de un gamer şi un geek adevărat, Ready Player One spune povestea lui Wade Watts, un tânăr gamer din anul 2044. La fel ca mulţi alţii, Wade evadează dintr-o realitate sumbră conectându-se zile întregi la OASIS, o utopie virtuală larg răspândită unde poţi să fii tot ce vrei tu să fii şi poţi trăi, iubi şi călători pe oricare din cele zeci de mii de planete care alcătuiesc lumea virtuală. Fondatorul OASIS, James Halliday, moare fără moştenitor şi promite să lase întreaga lui avere  celui care va reuşi să ajungă la capătul unei vânatori de comori din univers virtual. După mulţi ani de la provocarea lui Halliday, Wade este primul care reuşeşte să rezolve primul puzzle şi readuce în atenţia lumii vânătoarea.

Cartea a avut atât de mare succes, încât va avea parte de o ecranizare marca Spielberg, în 2018, cu un scenariu scris de autor şi o distribuţie deosebită. Tye Sheridan (care îl joacă pe Cyclops în noul X-Men) îl va juca pe Wade, iar câştigătorul Oscarului pentru actor secundar din acest an, Mark Rylance îi va da viaţă lui Halliday. Şi pentru că este o poveste presărată cu glume, T.J. Miller, comic consacrat şi Simon Pegg aduc umorul în această lume.

În continuare, vă invităm să citiţi un fragment din Ready Player One.

Toţi cei de vârsta mea își reamintesc unde erau și ce făceau când au auzit de competiţie. Eu stăteam în bârlogul meu și mă uitam la desene animate, când videofeedul mi-a fost întrerupt de buletinul de știri, care a anunţat că James Halliday murise în timpul nopţii.

Auzisem, bineînţeles, de Halliday. Toţi auziseră. El era designerul de jocuri video responsabil pentru crearea lui SISAO, un joc multiplayer on-line, care crescuse treptat și devenise reţeaua globală de realitate virtuală pe care majoritatea omenirii o folosea acum zilnic. Succesul fără precedent al lui SISAO făcuse din Halliday unul dintre oamenii cei mai bogaţi din lume.

La început n-am putut înţelege motivul pentru care mass-media acordau atâta importanţă decesului miliardarului. La urma urmelor, locuitorii Pământului aveau alte griji. Criza energetică actuală. Modificarea catastrofală a climei. Răspândirea foametei, sărăciei și bolilor. Numeroase războaie. Știţi replica aia: „câini și pisici care convieţuiesc… isterie în masă!“. În mod normal, newsfeedurile nu-ţi întrerup sitcomurile și telenovelele interactive decât dacă s-a întâmplat ceva realmente major. Cum ar fi pandemia unui nou virus ucigaș sau alt oraș important care a dispărut într-un nor de forma unei ciuperci. Chestii tari, ca astea. Oricât de faimos ar fi fost Halliday, moartea lui ar fi trebuit să ocupe doar un segment mic din știrile serii, astfel încât masele nespălate să poată clătina invidios din capete, când crainicii anunţau suma indecent de mare ce va fi împărţită între moștenitorii bogătașului.

Dar asta era chiar șmecheria: James Halliday nu avea moștenitori.

Murise burlac la şaizeci şi șapte de ani, fără rude în viaţă și, potrivit majorităţii relatărilor, fără măcar un singur prieten. Petrecuse ultimii cincisprezece ani în izolare autoimpusă, timp în care – dacă se putea da crezare zvonurilor – înnebunise complet.

Așa încât știrea realmente incredibilă din dimineaţa aceea de ianuarie, știrea care-i făcuse pe toţi din Toronto până în Tokio să se înece cu cerealele de la micul dejun, se referise la conţinutul testamentului lui Halliday și la soarta uriașei lui averi.

Halliday pregătise un mesaj video scurt, alături de instrucţiuni care să fie difuzate de mass-media mondiale după moartea sa. În același timp aranjase ca o copie a clipului să fie expediată prin e-mail tuturor utilizatorilor de SISAO în aceeași dimineaţă. Îmi amintesc și acum piuitul electronic familiar care-i anunţase sosirea în Inboxul meu, la numai câteva secunde după ce văzusem acel prim buletin de știri.

Mesajul video era de fapt un film scurt, realizat cu multă grijă și intitulat Invitaţia lui Anorak. Un excentric faimos, Halliday nutrise toată viaţa o obsesie faţă de anii 1980, deceniul în care fusese el însuși adolescent, iar Invitaţia lui Anorak era ticsit cu referiri obscure la cultura pop a perioadei respective, aproape toate de neînţeles pentru mine la prima vizionare.

Materialul depășea cu puţin durata de cinci minute și în zilele și săptămânile următoare avea să devină filmul cel mai studiat din istorie, depășindu-l până și pe al lui Zapruder ca volum de analiză minuţioasă, cadru cu cadru. Întreaga mea generaţie avea să știe pe dinafară fiecare secundă a mesajului lui Halliday.

5 Commentarii

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.