Mai este nevoie de vreun cuvânt introductiv? Cred că nu…
Dacă în clasamentele CititorSF de anul viitor va fi reintrodusă categoria “Cea mai inspirată reeditare”, sunt sigur că nu va fi greu să decideţi.
Voila!
Arthur C. Clarke – 2001. Odiseea spaţială
traducere de Adrian Şerban Dobrin
Colecţia Nautilus
150 x 225 mm hardcover, 272 pp.
„[…] o viziune existenţială şi în acelaşi timp mistică, ştiinţifică, dar şi teologică… o capodoperă a SF-ului!”
Saturday Review
„Dacă ai călătorit milioane de kilometri şi milioane de ani… dacă ai ajuns în faţa unei uşi care a fost creată în mod clar de cineva sau ceva mai presus de înţelegerea ta… dacă ţi-ar fi imposibil să te întorci, dar în acelaşi timp ai fi îngrozit să continui… dacă ai şti că deschizând uşa vei pătrunde în necunoscut şi dacă n-ai avea pe nimeni cu care să te sfătuieşti… i-ai trece oare pragul? 2001 încearcă să ofere răspunsuri la unele dintre cele mai fascinante şi fundamentale întrebări din toate timpurile: «Cine suntem?», «Cum am ajuns să fim ceea ce suntem?», «Ce vom deveni?»…”
The Washington Post
„Stilul narativ direct şi neutru, aproape ştiinţific, face finalul cu atât mai surprinzător. Călătorind alături de David Bowman şi văzând cum graniţele cunoaşterii umane se dilată, şi apoi se spulberă în colb, veţi atinge pe rând încătuşarea fascinaţiei şi veneraţia faţă de înţelegere.”
Time
„Odiseea spaţială 2001 este romanul science-fiction chintesenţial – abundă în viziuni glorioase despre viitor şi întrebări filozofice asupra locului omenirii în univers. Clarke surprinde ca nimeni altul spiritul ştiinţific şi avântul intelectual care au impulsionat omenirea de-a lungul istoriei, de la omul primitiv la cel intergalactic.”
Interzone
„O operă remarcabilă de ficţiune, care ţese meticulos un ambient extraterestru fascinant. […] Clarke este un maestru desăvârşit!”
Publishers Weekly
Tweet
foarte bună ideea cu hardcoverul si foarte buna ideea cu scosul dungii la hardcover. bravo! abia aştept să pun mîna pe ea – şi pe următoarele. 🙂
(mărturisesc că seria de harduri King m-a iritat – la coperte mă refer, nu la altceva -, n-a fost deloc pe gustul meu, dar găselniţa astalaltă e simplă şi inteligentă.)
@vlad: 🙁
“Odata la cativa ani trebuie facut un face-lift.” Eu zic ca odata la cativa ani se face o porcarie. La Nemira, ea se numeste “hardcover”. Parerea mea.
De ce simt oamenii nevoia sa strice un lucru bun (adica Nautilus cum a fost el in ultimii ani), e peste puterea mea de intelegere. In ce ma priveste, voi astepta editia paperback, chiar daca ea nu va aparea niciodata. Atat de tipicar sunt!
Macar daca avea, naibii, 130×200. Dar nu, trebuia sa aiba 145×215, ca la cartile pentru copii, gen Jules Verne… Stupid face-lift, ce sa zic! Cine a avut ideea asta, sa-i stea in gat!
@Romeo: ai vazut in librarii Cartea cimitirului sau Dragonul maiestatii sale? Chiar asa de rau ti se pare ca arata? Lasand la o parte ca nu are aceeasi marime cu celelalte carti din Nautilus. Te rog, raspunde-mi sincer.
Vlad, inca nu le-am vazut, dar n-are importanta, si seria Jules Verne de la Adevarul arata bine, cu toate acestea e la fel de nesuferita pentru gustul meu.
In plus, e un format destul de nepractic. Dincolo de faptul ca ocupa mult spatiu in biblioteca (iar pentru cititorii impatimiti, asta e mereu o problema), e si un format greu de tinut in mana (nu mai vorbesc daca vrei sa-l iei cu tine pe afara – eu citesc mult in aer liber) si obositor la citit (am invatat si la facultate, nu numai din experienta personala, ca atunci cand randurile sunt prea lungi, ochii obosesc repede, pentru ca se plimba de la stanga la dreapta mai greu decat la un format mai mic – oricat ar parea de stupid argumentul, e verificat – de-aia articolele din ziare sunt tiparite in coloane cat mai micute, de pilda).
Dar aici e si o chestiune de traditie, daca vrei. Am primit acum cativa ani de la o minte luminata un format si un aspect grafic foarte inspirate, ne-am bucurat ani de zile de ele ca niste copii, iar acum vine o minte intunecata si ne strica placerea. Cam asa vad eu lucrurile. Cand o colectie merge si prinde la public, e o sinucidere sa schimbi radical formatul colectiei. Mai ales ca tendinta pe plan european e spre micsorarea formatului cartilor, nu spre labartare.
In orice caz, asta e parerea mea. Daca ramane o singura parere si noua colectie se vinde bine, ignorati-o si gata.
@Romeo: eu cred ca are importanta. Asa cum am gandit formatul, e compromisul perfect intre un hardcover mai solid si rezistent, dar in acelasi timp portabil. Mintea luminata care a facut formatul consacrat e aceeasi cu mintea intunecata care a facut noul format: managerul nostru de productie. Cred ca a facut o treaba foarte buna si atunci si acum.
Pana la sfarsitul anului sper sa va oferim cel putin o jumatate de raft in noul format. Rezolvam si problema cu simetria bibliotecii. Dar, cum spuneam, la vechiul format nu se renunta. Oferta se diversifica.
My advice: BUY THE BOOK. YOU’LL LIKE IT!
Eh, nu e prima minte luminata care se intuneca pe parcurs…
Jumatate de raft? Pe mine sa nu contati, rafturile mele pentru formatul urias sunt deja pline. In schimb, cele pentru formatul clasic mai pot inghiti destule titluri.
Sfatul meu e sa scoateti experimental cateva titluri in ambele formate si sa vedeti care se vinde mai bine.
Daca voi credeti ca 145 x 215 e un format “portabil”, e clara povestea…
@Vlad Puescu-Primesc si eu un raspuns? 😀