Să vă zic, să vă zic! Îmi place John Barth. Ei, acu nu strâmbaţi din nas voi cititori de alte genuri… Staţi să vă explic, nu-mi stricaţi bucuria. Îmi place John Barth pentru că tot ceea ce face este experimental. De exemplu, volumul Rătăcit în casa oglinzilor începe cu un fel de joc prin care cititorul poate să influenţeze povestea ce va urma. Asta, bineînţeles, dacă are un pic de imaginaţie şi dacă acceptă provocarea.

Îmi place că personajele create de autorul american par că iau singure decizii şi că uneori îşi permit să se adreseze scriitorului sau să se revolte pentru libertatea lor. Căci, de, şi personajele fictive ar trebui să aibă dreptul să îşi aleagă singure destinul, nu? Este adevărat că pasionaţii de literatură postmodernă s-ar putea sa nu mai vadă aproape nimic original în astfel de manifestări, ceea ce nu aş vrea însă să uitaţi este că o parte importantă a specialiştilor îl consideră pe John Barth iniţiatorul acestor artificii ale literaturii experimentale.

Îmi place că Nemira a hotărât să completeze seria de autor John Barth, căci, doamanelor şi domnilor, începând cu luna aceasta găsiţi în librării Toga Party si alte povestiri, un nou volum de povestiri semnate de autorul despre care vă tot repet că îmi place.

În josul acestui post găsiţi un fragment din Toga Party si alte povestiri care se alătură celorlalte trei volume ale autorului printre care şi culegerea de povestiri Himera, care a primit National Book Award în1972.

[scribd id=30024291 key=key-1ehtaboywliwbzwfyu12 mode=list]