Culegerea de povestiri a lui Marian Truţă a fost alcătuită după un criteriu tematic: textele ce o alcătuiesc au ca element comun lumile alternative.

În general, cititorii confundă ucroniile cu lumile alternative. Să lămurim lucrurile: o ucronie îşi imaginează o altă lume, în care lucrurile s-au schimbat pentru că un eveniment (sau o succesiune de evenimente) a decurs altfel decât îl ştiam noi, iar modificarea acelui eveniment era posibilă (de exemplu, Napoleon a învins la Waterloo). O poveste despre lumi alternative imaginează o altă lume (poate fi foarte asemănătoare cu a noastră sau foarte deosebită) fără a da nici o explicaţie pentru motivele care au făcut să fie diferită de lumea noastră.

Marian Truţă are o pricepere îndelung exersată în imaginarea unor asemenea lumi. Și este interesant modul în care ne introduce în lumile pe care le închipuie. Totul începe normal, chiar banal, eroul îşi vede de preocupările sale obişnuite. Acest erou este fie un cercetător care vrea să-i ia locul şefei sale, fie un individ între două vârste (cam zgârcit) care face o curte asiduă unei tipe care lucrează la un ziar şi o invită periodic la Carul cu bere, fie un pasionat de SF care participă la cenacluri, fie un ţăran care făcuse armata la artilerie, fie un electronist care-şi câştiga existenţa fabricând amplificatoare pentru antene de televizor, pentru a putea fi prinse emisiunile bulgăreşti. Tot ceea ce fac eroii săi este logic, este normal, până când în existenţa paşnică a acestor eroi intervine ceva care ne face să ne dăm seama că lumea în care trăiesc nu-i lumea pe care o cunoaştem noi – că este o lume condusă de solomonari, sau o dictatură ceauşistă ajunsă până în 2010, sau o Românie precapitalistă, în care pică (la propriu) din cer Iuri Gagarin…

Nu analizăm elementul de stranietate şi calitatea imaginaţiei  lui Marian Truţă (deşi ar merita), pentru că acestea au scopul de a scoate în evidenţă situaţia tragică a personajelor sale.

Pentru că poveştile lui Marian Truţă au în vedere, în primul rând, trăirile eroilor, suferinţele sau dilemele morale ale acestora. Marian Truţă este, înainte de orice, un autor preocupat de natura umană, iar faptul că foloseşte ca decor lumi imaginare nu-i decât un artificiu tehnic (foarte reuşit, de altfel). Frumuseţea poveştilor sale constă în faptul că demonstrează că omul este acelaşi, indiferent de ciudăţenia lumii în care trăieşte, că anumite adevăruri fundamentale despre natura umană sunt valabile în orice univers. Literatura sa e de-o calitate rar întâlnită în mediul SF românesc, iar volumul recent apărut la NEMIRA este, după opinia mea, candidatul principal la titlul de cel mai bun volum SF al anului 2012.

Sursa: Revista Nautilus

Autor: Liviu Radu

Nu uita că numai în această săptămână, volumul A doua venire are 25% reducere.