Spre deosebire de celelalte Antologii Dozois publicate la NEMIRA, acest volum pare să fi avut un criteriu de selecție mai aparte: textele sunt, în principal, scrise bine, conform unor criterii estetice specifice textelor mainstream și, de multe ori, în totală contradicție cu ceea ce se spune că trebuie să fie un text SF.

Nu numai că subiectul SF e deseori unul minor, dar de multe ori e doar aparent. Ritmul e lent, se vorbește mult, se filosofează, se spun povești în povești… și rezultă texte plăcute, însă nu tocmai așa cum se spune că trebuie să fie literatura SF.

Voi vorbi doar despre trei dintre povestiri și vă voi lăsa să descoperiți singuri farmecul celorlalte. Vă garantez că veți avea surprize. Plăcute, după părerea mea.

Împăratul de pe Marte, de Allen M. Steele este povestea unui tânăr care suferă o pierdere atât de groaznică, încât singura sa salvare este să se refugieze într-o lume a imaginarului. Și, pentru că lucrează pe Marte, se va identifica pe deplin cu personajele din unele romane SF despre Marte – acele romane care n-au nici o legătură cu lumea reală și sunt mai degrabă niște fantasy-uri plasate pe planeta vecină, de felul Prințesei marțiene… Povestea este splendid scrisă și aduce un omagiu acelei literaturi SF care se adresa capacității noastre de a visa. Nu numai că partea de SF a poveștii e subțire, dar se vede limpede că autorul e un romantic și că apreciază mai mult literatura SF a începuturilor…

Cărțile, de Kage Baker, e o altă poveste splendidă. O poveste postapocaliptică, despre niște copii care descoperă o bibliotecă municipală intactă și reușesc să găsească niște cărți cu benzi desenate pentru vârsta lor… Adică, vreau să vă spun, din punct de vedere SF, autoarea nu aduce nimic nou, dar povestea copiilor și a pasiunii lor pentru lectură e ceva minunat…

Și voi încheia cu ultima poveste din carte: Floarea, mila, acul, lanțul, scrisă de Yoon Ha Lee. Pe o stație orbitală, un robot vine la o femeie-asasin și-i comandă o crimă. Adică avem mediu SF, avem recuzită SF… iar rezultatul e un soi de basm cult!

Și mai avem povești cu elefanți vorbitori, și povești cu mamuți criogenați, și întâmplări cu comploturi pe Venus… și alte, alte lucruri, nu foarte reușite ca idei SF, dar splendid scrise și cu personaje memorabile.

Citeşte continuarea pe Revista Nautilus.

Autor: Liviu Radu