Dune – un clasic SF de Frank Herbert

dune-_hardcover_“Începutul este momentul în care trebuie acordată cea mai mare atenţie corectitudinii echilibrelor. Fiecare soră Bene Gesserit ştie lucrul acesta. Iată de ce, atunci când începeţi studiul vieţii lui Muad’Dib, aveţi mai întâi grijă să îl plasaţi în timp: s-a născut în cel de-al 57-lea an al Împăratului Padişah Shaddam IV. Apoi, luaţi bine aminte la locul lui Muad’Dib în spaţiu: planeta Arrakis. Nu vă lăsaţi amăgiţi de faptul că a văzut lumina zilei pe Caladan şi că şi-a petrecut primii cincisprezece ani din viaţă acolo. Patria sa veşnică este Arrakisul, planeta cunoscută şi sub numele Dune.”
Fragment din “Manualul lui Muad’Dib” de prinţesa Irulan

Citatul precedent, care deschide primul dintr-o serie de romane celebre din literatura science-fiction, este îndeajuns de captivant pentru a “forţa” cititorii de aproape toate vârstele să încerce să savureze o lectură plină de semnificaţii şi fire narative complexe, care se vor întrepătrunde pe parcurs.

Dune poate fi considerat cu uşurinţă drept un “bildungsroman”, deoarece avem de-a face cu un erou adolescent, Paul Atreides, care va trebui să se maturizeze în mijlocul unei lumi deloc ospitaliere, fiind pus în faţa unor variate situaţii şi capcane întinse de adversarii Casei sale. Prin oferirea ca fief a planetei Arrakis către Casa Atreides, Împăratul va accentua conflictul dintre aceasta şi Casa Harkonnen, care devine astfel rivala de moarte a Atreizilor. Importanţa planetei-deşert este incomensurabilă, deoarece reprezintă locul din care se obţine “melanjul”, mirodenia geriatrică produsă de viermii uriasi prezenţi în nisipul nesfârşit dimprejurul capitalei Arrakeen.

Baronul Harkonnen va complota împotriva Ducelui Leto, stăpânul Casei Atreides şi va folosi tot felul de mijloace în scopul eliminării acestui rival, de la spioni imperiali şi trupe de sardaukari până la defăimări şi otrăvuri nemiloase, ţelul final fiind căpătarea Arrakisului ca fief personal.

Dintre personajele esenţiale în desfăşurarea intrigii se pot enumera: mama lui Paul, tânărul moştenitor al Casei Atreides, o soră Bene Gesserit pe nume Jessica; Chani, fiica unui fremen pe nume Liet; baronul Vladimir Harkonnen şi fiul acestuia; mentatul Thufir Hawat, omul de încredere al Ducelui Leto, sau prinţesa Irulan, fiica Împăratului Padişah.

Frank Herbert reuşeşte să combine în romanul Dune, aş spune cu multă măiestrie, atât elemente de ordin religios (sugestia privitoare la un Mântuitor care va salva planeta-deşert şi existenţa unui grup monahal – surorile Bene Gesserit) sau politic (împărţirea diverselor populaţii sau sisteme galactice în Case Nobile, ghilde şi nu numai, toate sub conducerea unui Împărat cu trăsături despotice), cât şi anumite precepte filosofice, sociologice ori psihologice. De asemenea, nu lipsesc din roman acele ingrediente care condimentează scrierile SF, precum navele cosmice, mentaţii – personaje asemănătoare oarecum esperilor din scrierile lui P.K. Dick sau Alfred Bester, armele magice, telepatia şi altele cel puţin la fel de captivante.

Romanul Dune construieşte o lume cât se poate de credibilă, fiind chiar o previziune demnă de a fi luată în seamă, deoarece tratează probleme ale omenirii din toate timpurile şi mai ales pe cele existente în prezent (suprapopulare, comploturi politice, lipsa ori reducerea volumului de resurse necesare vieţii etc.). Toate cele menţionate anterior sunt dublate şi de un aspect plăcut, spun eu, şi anume crearea unei lumi în care se regăsesc anumite aspecte din istoria umană, recentă sau mai veche, amintind chiar şi de epoca medievală (casele de nobili, ghildele şamd.).

Printre întrebarile la care cititorul poate descoperi răspunsul în urma lecturării acestei cărţi remarcabile din panteonul SF se numără şi următoarele: Ce reprezinta gom jabbarul sau sietchul? Cum se va finaliza conflictul dintre Casele Atreides şi Harkonnen? Cine este Muad’Dib şi ce semnifică el pentru Dune? Ce relaţii se leagă între Casa Atreides şi fremenii de pe Arrakis? În ce mod va depăşi tânărul Paul toate capcanele şi obstacolele întinse de Harkonneni?

În opinia mea, şi cred că şi a multor cititori din toată lumea, Dune, de Frank Herbert, este o operă literară care nu trebuie să lipsească din biblioteca nimănui, fiind aşadar din toate punctele de vedere un must-read şi must-have! Lectură plăcută! 🙂

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.