Pistolarul, între Tolkien şi Sergio Leone

pistolarulPe drept cuvânt, seria Turnul Întunecat este o operă de proporţii epice care a suscitat un interes deosebit pentru fanii lui Stephen King şi chiar pentru Stephen King însuşi. De ce spunem asta? Pentru că atunci când King a început această călătorie iniţiatică alături de eroul său Roland Deschain, aşa cum mărturisea şi el, era poate prea tânăr ca să stăpânească arta creaţiei literare şi tehnicile acesteia, “dar la vremea aia i s-a părut o idee bună”.  

A fost o idee bună, fără doar şi poate, pentru că timpul şi istoria au dovedit că saga lui Roland, căutarea Turnului Întunecat şi aventurile personajelor în acest tărâm supranatural – toate împreună formează una dintre cele mai bune serii fantasy ale tuturor timpurilor.

Ultimul dintre Pistolari, personaj misterios, reprezentant al unei lumi ce ni se dezvăluie treptat (o lume fantastică, post-apocaliptică, ce pare ţesută din crâmpeie de vis pe rama fragilă a realităţii), îşi face intrarea în scenă din perspectiva unui lup singuratic, un cowboy fără trecut şi fără viitor, un om mânat de un singur gând şi o singură datorie. Aşa cum mărturiseşte şi King, influenţa filmelor western,  a viziunii regizorului Sergio Leone este mai mult decât evidentă, şi, pe măsură ce te afunzi şi mai adânc în inima întunecată a deşertului, aproape că auzi pe fundal o piesă de Ennio Morricone, în timp ce camera este fixată pe Roland, rătăcitorul care nu precupeţeşte nici un efort în urmărirea neobosită a Omului în Negru.

Cine este Omul în Negru şi de ce este atât de important? Unde şi ce este Turnul Întunecat? Ce îl motivează pe Roland să ucidă, să meargă necontenit, să se asocieze cu persoanje dintre cele mai neobişnuite? Unora acest prim volum al seriei li s-a părut oarecum plictisitor, dar trebuie să facem diferenţa dintre acest roman, ca titlu individual, şi acest roman ca fundament pentru o poveste ce înglobează un univers de proporţii nemaivăzute. Iarăşi, evidentă şi auto-asumtă este influenţa lumii lui Tolkien, lipsită însă de personajele ireale colorate şi dinamice pe care le găsim în Stăpânul Inelelor. Din contră, lumea lui Roland este sumbră, întunecată, amară şi pustie. Ce a reuşit King să realizeze cu acest prim volum nu a fost un roman de sine stătător plin de acţiune, suspans şi intrigă, ci să pună bazele unei atmosfere care se va regăsi din ce în ce mai puternic în romanele ce vor urma.

Crâmpeie din istoria personală a lui Roland, scurte sclipiri ce aruncă lumină asupra caracterului şi motivaţiei sale, indicii disparate ce alcătuiesc povestea Turnului Întunecat, toate acestea sunt cărţile pe care King le joacă în încercarea de a crea un univers mult mai amplu, circumscris nu la un personaj ci la o întreagă istorie. Roland este departe de a fi un erou pe care să îl îndrăgeşti din prima clipă. Dotat cu un umor sardonic, aparent lipsit de orice sentiment de vinovăţie atunci când este pus în faţa unui masacru, Roland ni se impune atenţiei din ipostaza cowboy-ului dur, rodat emoţional, care aproape că nu mai are nimic de pierdut, mânat de un scop ce la prima vedere ne scapă deplinei înţelegeri. Cum se va dezvolta el, ce valenţe ale personalităţii sale ni se vor dezvălui pe parcursul următoarelor volume, asta nu ne rămâne decât să descoperim.

Oricât ar fi încercat King să se scuze pentru scăpările de stil şi tehnică, Pistolarul este un roman bine scris, ce prefigurează exct acele elemente care au făcut din Rege unul din cei mai apreciaţi autori ai lumii: împletirea familiarului cu supranaturalul, umorul negru, fin, inducerea senzaţiei de teroare, fără ca aceasta să aibă o cauză identificabilă. Saga Pistolarului îşi găseşte izvorul creator în acest roman, iar King îl va exploata cu o forţă a imaginaţiei greu de egalat. Întreaga serie Turnul Întunecat este dincolo de fantasy, dincolo de horror, dincolo de sciece-fiction, iar Pistolarul este cheia cu care se poate descuia poarta către acest univers fantastic ce încă atrage milioane de cititori din toate colţurile lumii.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.