Podcast-ul Books are Magic powered by Nemira e despre cărțile, poveștile, ideile și oamenii care schimbă lumea și poate fi găsit pe platformele: Spotify, Anchor, Youtube, Deezer și blogul Nemira. De două ori pe lună, cu Filip Standavid, și invitați din România sau scriitori străini.
Prima ediție a podcastului Books are magic powered by Nemira nu putea avea altă temă decât o firească și necesară privire asupra anului 2020: ce cărți s-au publicat în România și în străinătate, ce cărți au citit românii în izolare, cum s-au schimbat obiceiurile de lectură odată cu schimbarea globală adusă de pandemia care a afectat lumea întreagă? Filip Standavid o are ca invitată pe Alexandra Rusu ca să caute împreună răspunsuri la toate aceste întrebări.
Alexandra Rusu este editoare de carte, autoarea uneia, Cartea Năsoaselor, și redactor-șef al editurii Nemira. În 2020 a coordonat e-book-ul colectiv, Izolare, la care au contribuit 26 de scriitori, jurnaliști și artiști români, cu texte despre lucrurile care-ți rămân de făcut între patru pereți atunci când viața te izbește repetat cu capul de fiecare dintre ei.
Ascultă episodul #01 pe: Spotify, Anchor, Youtube, Deezer. De două ori pe lună, cu Filip Standavid, și invitați din România sau scriitori străini.,
2020 „a fost un an greu, cu siguranță, pentru toată lumea”, spune ea în prima ediție a podcastului Books are magic, powered by Nemira.
Dar a citit lumea mai mult, așa cum susțin articolele din presa străină care notează vânzări record ale clasicilor, creșteri ale ebook-urilor și audiobook-urilor? Sau au fost decizii de tipul „gata, de luni mă apuc de citit rafturi de cărți”?
Toate statisticile despre creșterea vânzărilor de carte „sunt adevărate. Chiar s-au vândut mai multe cărți. Nu știu dacă s-au citit mai multe, dar de vândut, da. Într-adevăr, online-ul a reușit să compenseze o parte din ce-a lipsit în offline“.
A fost un moment când mai toate editurile, de la noi și de aiurea, și-au revizuit portofoliile și datele de apariție, apoi încet-încet lucrurile și-au revenit la normal.
Cred că are legătură cu pandemia (…). Oamenii n-au mai putut pleca în călătorii, cred că unii dintre ei n-au mai putut să-și urmeze diverse hobby-uri, aflate în concurență cu cartea. Așa că noi am ieșit câștigători.
Și alegerea cărților e diferită, consumi altfel – una e lectura de avion, alta e lectura de sâmbătă petrecută în întregime în casă, așa că asta se simte. S-a simțit și în alegerea cărților, și în cantitate.
E-bookul colectiv “Izolare“, adaugă Alexandra Rusu, a fost alegerea cea mai rapidă și cea mai bună pentru momentul acela (al decretării stării de urgență și al instituirii celor mai aspre restricții de circulație în România, n.red.). A fost un copil al pandemiei, cu o valoare documentară, dincolo de cea literară.
„A fost, într-adevăr, un document scris la cald de toți acești oameni foarte diferiți: n-au fost doar scriitori acolo, a fost și-un psihiatru, au fost jurnaliști, au fost oameni de teatru… Este o combinație de energii, textele sînt foarte diferite, și sînt sigură că oricine s-ar apropia de volumul ăsta – peste trei ani, cinci ani, zece ani – măcar antropologic și tot va găsi ceva de interes acolo”, spune redactorul-șef al Nemira.
Dar altfel, ideea ar putea fi păstrată și pentru vremuri mai bune.
Așa-numitele proiecte de comisionare nu mai sunt de mult o noutate – editorul propune o temă pe care unul sau mai mulți contributori „lasă caii să alerge liber”. Astfel procedează unul dintre cele mai vechi săptămânale postdecembriste sau companii media interesate nu numai să relateze, dar să și înțeleagă.
„Dacă editorul simte contextul, simte vremea lui foarte bine, atunci va veni cu o temă care să explodeze. Proiectele acestea lipsesc la noi – sigur, nu cu desăvârșire -, dar nu sunt destul de multe. Mi-ar plăcea foarte tare să existe o ritmicitate, dar trebuie să devenim mai curajoși cu cărțile pe print”, spune Alexandra Rusu.
Greatest hits
Ceea ce, firește, ne aduce înapoi la cartea-obiect și la statutul ei de azi.
„În 2020 s-au publicat scriitorii deja foarte bine înfipți, consacrați, numele cu care mergi la sigur, titlurile foarte așteptate (…). A fost un an de greatest hits”, observă ea.
Există această cavalerie de autori foarte grei care vând foarte bine și la noi și în străinătate în orice circumstanțe, și mai existau și alte cărți care creșteau așa ca firele de iarbă. Anul trecut au fost mai puține firicele de iarbă, iar turnurile autorilor consacrați au crescut puțin mai înalte.
Apocalipsa lui Stephen King, de pildă, o carte de dimensiuni considerabile, și care are exact premiza unui virus care distruge societatea omenească, cu aceeași doză de hazard precum cea cu care ne-am confruntat de-a adevăratelea, a trebuit tradusă și lucrată în timp record pentru că era de actualitate și era foarte cerută de cititori.
Stephen King, cu toate titlurile lui noi, Institutul, Salem’s Lot, s-a vândut foarte, foarte bine. M-am gândit foarte mult de ce, dacă oamenii o să caute lucruri mai light, de escapism sau existențiale care să-i ajute să treacă peste traumă. Și totuși au ales cărțile de groază. Poate că e o formă de a-ți exorciza frica și de a o muta în altă parte, și e mai ușor să-ți fie frică de niște vampiri decât de realitatea că te-ai putea îmbolnăvi.
Julian Barnes s-a vândut destul de bine, Bărbatul cu haină roșie, un roman-eseu, detectivistic despre artă, un hibrid foarte interesant și scris cu mult umor. „Pentru mine, o surpriză a fost Copilul de nisip, de Tahar Ben Jelloun, o mică bijuterie despre un om la granița unor lumi, un monolog cu foarte multe valuri line: e foarte literară și am fost foarte surprinsă să văd că e în top.”
Ai noștri, ca brazii
Prin această creștere a alegerii cărților din librăriile online nu riscăm, oare, să lăsăm algoritmii să decidă pentru noi și, nemergând la librărie, să ne privăm de acele momente când dăm peste o carte care să ne schimbe viața?
E adevărat că într-o librărie cumperi altfel decât online. Dar și online poți da peste surprize. Nu cred că lucrurile astea se canibalizează și nu cred că librăriile fizice vor dispărea vreodată. Cred că sunt obiceiuri de consum diferite care vor coexista până vor apărea și altele., spune Alexandra Rusu.
Diversificarea formatelor – hârtie, e-books, audiobook – nu poate să eclipseze, în opinia Alexandrei Rusu, discuția despre calitatea cărților tipărite. Procentual, acestea vând în continuare considerabil mai mult decât alte formate. Foarte relevante sunt cărțile, indiferent pe ce format pe punem și în ce formă le citim.
Cât despre 2021, tendința de creștere a pieței cărții ar fi de așteptat să se mențină. Cel puțin în prima jumătate a anului e limpede că o să mai stăm prin case.
Așa vor face și autorii locali, nevoiți și ei să își schimbe planurile, să își amâne unele lansări și proiecte, să improvizeze. Editurile din România au nevoie de ceva mai mult curaj, crede Alexandra Rusu: „Mi-aș dori să văd mai mulți scriitori români publicați. Știu direct de la surse că oamenii au scris și că există aceste manuscrise, multe dintre ele finalizate. Sper s-apară cât mai curând. Asta mi-aș dori: să mai diversificăm un pic peisajul.”
Alexandra Rusu este editor de carte de 17 ani. A studiat limbi străine la București și arte liberale la Berlin. A coordonat mai multe colecții de literatură străină și a făcut cam tot ce se face în bucătăria unei edituri, de la selecție de titluri și redactare, la vânzări directe. În 2017 a publicat Cartea Năsoaselor. În 2012 a evadat din publishing timp de 5 ani și a făcut marketing digital, fondând Booktopia.ro. De-a lungul timpului a publicat în reviste foarte diverse, de la Luceafărul, la Cosmopolitan, trecând prin presă și TV. Și-ar dori să locuiască în orice oraș cu mare.
Tweet
