Povestea Nemira este despre cărți și oameni – cititori de pretutindeni, redactori, traducători, autori, librari – uniți de #plăcerealecturii.
Cu ocazia împlinirii a 32 de ani de Nemira, am provocat echipa Nemira să ne povestească despre începuturile lor cu editura Nemira și care sunt cărțile pe care le recomandă.
Eli Bădică, editoare, coordonatoarea colecției n’autor – 6 ani și o lună la Nemira
Am trecut prin multe Stații până să ajung nu în August, ci în iunie 2017 la Nemira, un soi de Terr(itori)a incognita în miezul ei, un fel de Matriarhat din afară, o Piramidă, în fond, care s-a construit prin cărți și oameni, Oameni (mari) și cărți. Vara aceea și toate celelalte Anotimpuri care nu se repetă m-au condus spre lansarea n’autor, colecția pentru care mulți cred că am un veritabil Fetiș – există altă Alternativă (la fuga din Egipt)? Cert e că momentul acela a fost ca o Noapte dintre lumi pentru mine.
De atunci, au fost zile în care m-am simțit și Solomonar(ul), și Un cal într-o mare de lebede, clipe când mi-am spus Ai uitat să râzi, Eli, ori când mi s-a părut că Viața e ca o glumă proastă, întâmplări care pot fi incluse fără niciun dubiu în categoria Mici(le) plăceri (ale morții), situații în care aș fi exersat Câteva feluri de a dispărea și episoade care s-au transformat Candid(o) în fericire. Am fost în călătorii (fictive) însoțită de Copiii Ecosistemului, de Varșava ori de Omulețul din perete. M-am întrebat continuu ce să fac când (sunt Șapte povești care) nu se termină bine pentru toată lumea, cum să aibă toate cărțile o Viață (de) apoi (a poetului), să nu fie la Mila (23) destinului. De cealaltă parte, am fost constant întrebată Pe cine iubești mai mult?, iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: pe toți – n’autori, colegi, parteneri, cititori.
O comunitate. Un acasă. Un univers, o bază, un centru sau, dacă vreți, o planetă în jurul căreia mă învârt. Pentru că am crescut, la propriu și la figurat, cu Nemira. Pentru că #PovesteaMeaNemira se scrie clipă de clipă, carte cu carte și om cu om.
Dacă în alte cazuri, la alte aniversări ori în varii contexte, am recomandat o carte dintre numeroasele colecții și imprinturi Nemira, de la poezie la ficțiune străină și non-ficțiune, de la cărți destinate copiilor, adolescenților ori adulților, de data aceasta, când editura împlinește 32 de ani, o să vă propun să vă aruncați un ochi pe un raft, nu pe un singur volum. Ați ghicit, e vorba de raftul n’autor, care a împlinit și el de curând 5 ani, și unde vă promit că veți găsi literatură pe gustul vostru, indiferent care e acela.
Marian Coman, redactor-șef Armada, redactor-șef Nezumi, coordonatorul producției audio, autorul volumului Omulețul din perete
#PovesteaMeaNemira a început în 1993. Trebuie să mă vezi la 16 ani, slab și cu părul lung, îmbrăcat cu o cămașă neagră, citind pentru prima oară romanul Dune. A fost ceva în cartea aia care a apăsat niște taste ascunse în creierul meu. Să fi fost spațiul nemărginit din universul lui Herbert, privirea aruncată într-un viitor atât de îndepărtat, aventura lui Paul Atreides, viermii de nisip sau oamenii care colindau deșertul – mi-e greu să spun. Ce pot afirma cu siguranță este că după Dune, am fost cu totul altul. Și, într-un mod cu totul și cu totul misterios, tot ce am făcut în viața mea după aceea a avut legătură cu fascinația pentru literatură și lumi imaginare care a erupt atunci în mine cu forța aia posibilă numai în creierul unui adolescent.
Nemira înseamnă pentru mine multe dintre cărțile citite în ultimii 30 de ani. Și, mai cu seamă, înseamnă ceea ce s-a întâmplat de când, în urmă cu cinci ani, am fost primit cu brațele deschise în familia Nemira: cele vreo 200 de cărți publicate în imprintul Armada, cele peste 160 de audiobook-uri Nemira și primele serii manga în limba română, apărute în imprintul NEZUMI. Nemira înseamnă pentru mine și întâlnirile cu colegii ori colaboratorii, zilele de la birou ori de pe Zoom, ședințele, manuscrisele, termenele limită. Nemira înseamnă pentru mine întâlnirile cu cititorii de la târgurile de carte ori de la Comic Con. Nemira înseamnă pentru mine cluburile de carte Armada din fiecare lună. Nu în ultimul rând, Nemira înseamnă pentru mine Omulețul din perete, cartea mea apărută în colecția n’autor, și toate lucrurile care au venit odată cu ea: lansările, autografele, mesajele primite de la cititori.
#PovesteaMeaNemira a început în 1993 și continuă în 2023. Trebuie să mă vezi la 46 de ani, slab și cu părul lung, îmbrăcat cu o cămașă neagră, bucuros că iese din tipar al doilea volum din romanul grafic Dune și, pentru prima oară în limba română, Viermii de nisip ai Dunei, romanul care încheie seria lui Frank Herbert. Ar părea că unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Alina Sârbu, redactor-șef Nemira – 2 ani și jumătate la Nemira
Nu pot spune cu exactitate când a început #PovesteaMeaNemira, cu siguranță acum mai bine de două decenii, fiindcă că am crescut, cumva, înconjurată de cărțile Nemira, atât de cele SF, cât și de acelea de antropologie (Nemira a fost prima editură care l-a publicat pe Culianu în România), istorie (și nu doar a Bizanțului) ori literatură. De lucrat am ajuns să lucrez aici acum doi ani și jumătate (în plină pandemie!), datorită unor prietene dragi.
Aș recomanda, mai degrabă… un raft de cărți Nemira (dacă nu chiar o întreagă bibliotecă): Ghidul autostopistului galactic, de Douglas Adams, și Umanii lui Matt Haig, care vă vor arăta că SF-ul poate fi plin de un umor savuros, și cam tot ce apare în colecția ARMADA CLASIC; Mierea leului, de David Grossman și Autostrada Lincoln, de Amor Towles, două bijuterii BABEL, Descoperiri, de Eugene Ionesco și Dragă tată, de Patrick și Ernest Hemingway, Micile plăceri ale morții și Povestiri din garaj ale lui Goran Mrakic (și absolut tot ce propune colecția n’autor) și Fiica de la Auschwitz, de Tova Friedman și Malcolm Brabant.
Irina Cerchia, editor – de 7 ani la Nemira
Nu mi-am dorit niciodată ceva cu ardoare. Nu am vrut să fiu actriță, avocată sau biolog marin, deși la un moment dat am fost confundată cu o dansatoare de flamenco. Nu m-am gândit niciodată că aș putea fi editor de carte, deși mereu mi-a plăcut să citesc. Poate că a fost doar o întâmplare fericită, cu siguranță neașteptată, iar acum, după 7 ani, aproape firească, aș zice. Prin octombrie 2016, m-a sunat prietena mea și mi-a zis să las totul baltă și să vin la Nemira. Am lăsat totul baltă și am venit la Nemira.
Abia acum îmi dau seama că ceva s-a schimbat, că s-a conturat o direcție clară, că s-a născut la margine de drum o ambiție maniacală, că în sfârșit există ceva ce îmi doresc cu ardoare: să iasă cărțile bine și să fie citite. Iubite, așa cum iubesc eu să le văd pe rafturile librăriilor și în mâinile celor din metrou, din parc și din cafenele.
Hei, ce faci? Bine, fac cărți. Uuuuuu. Zi una mișto. Scrisori către Génica Athanasiou, de Antonin Artaud, o să te rupă. De ce? Că nu e nimic mai rupere pe lume decât intimitatea dintre doi oameni care se iubesc și se urăsc.
Andreea Roșeț, redactor Armada & Nezumi – un an și trei luni de Nemira
Ca orice om obsedat de povești, cărțile m-au înconjurat dintotdeauna. Au reprezentat mereu acea Scânteie în beznă care luminează deodată o lume care nu cunoaște granițe pământești. Nemira a apărut repede în această epopee din cerneală, sub forma unor coperte fascinante și a unor titluri ademenitoare, care ne zic Să nu ne uităm la ceas și să ne pierdem în Istoria lecturii.
Au trecut niște ani de la aceste prime descoperiri, lumea poveștilor s-a transformat, a devenit Un basm nesfârșit, o urzeală de viață și miracole. O zi de decembrie mi-a adus și primele întâlniri cu echipa Nemira, născându-se astfel O prietenie specială, în care Oameni mari se joacă și trudesc, întrebându-te Pe cine iubești mai mult, cititorule?
Dacă ești fermecat de puterea cuvintelor, dacă înțelegi că lumea miroase a pagină iubită și că valurile oceanului își au ecourile în oameni, atunci trebuie să te plimbi alături de Piranesi, o carte făurită din preaplinul unei minți excepționale.
Laurențiu Dulman, editor coordonator al imprintului Orion – de 10 luni la Nemira
Anul trecut, mi-am luat o vacanță mai lungă: luna iulie am petrecut-o la o cabană din Norvegia, unde în unele seri trebuia să fac focul în sobă, iar în august m-am întors la canicula locală și am umblat prin țară până pe la sfârșitul lui septembrie, când mi s-au topit toate economiile și mi-a revenit pofta de cărți.
Așa că la început de octombrie i-am scris Anei Lotts-Nicolau și am întrebat-o dacă nu cumva are nevoie de un coordonator de non-ficțiune. În două zile m-a chemat la interviu, iar după o săptămână mi-am început prima zi de lucru ca editor coordonator al imprintului Orion.
Chiar atunci pleca în tipografie Omul muzical, din care am aflat, printre altele, că, deși sunt excelente cântărețe, păsările n-au talent la dans, adică nu pot învăța să se miște în ritmul muzicii ‒ cu excepția unui papagal pe nume Snowball care a fost filmat în timp ce dansa pe o piesă de la Backstreet Boys.
Laura Rogozeanu, agent de vânzări
Sunt la Nemira din 2012 în departamentul de vânzări și am crescut într-o echipă de excepție. Am descoperit prin intermediul colegilor mei multe cărți faine și am călătorit prin țară pentru a fi prezentă la târgurile de carte. Ce îmi place cel mai mult la ceea ce fac este lucrul cu oamenii și recomandatul cărților către cititori. Cele mai faine momente sunt când există un schimb reciproc de recomandări și plec cu un wishlist imens spre casă.
101 eseuri care îți vor schimba modul de a gândi, de Brianna Wiest, a ajuns să fie cartea mea preferată de la Nemira dintre toate pe care le-am citit. În fiecare zi, când vin la birou, îmi fac o cafea și îmi iau doza de motivație dintr-un eseu scris de ea.
#PovesteaMeaNemira continuă alături de colegii mei, cititori și cărțile fascinante pe care le publicăm.
Ana Maria Mihalache, director vânzări
15 ani in piața de carte, 4 ani Nemira. Titluri noi, clienți noi, experiență deosebită.
Sunt de 15 ani pe piața de carte și #PovesteaMeaNemira a început acum 4 ani. Aici am descoperit ce înseamnă să faci parte dintr-o familie gigantică de cititori. Pasiunea pentru cărți a crescut de-a lungul timpului și așteptam cu nerăbdare să vină din tipar titlurile noi pentru a le aduce clienților.
Precum colegii mei din departamentul de vânzări, ador să merg prin țară și să vorbesc cu cititorii. Îmi place să aflu ce îi pasionează în materie de literatură, ce au mai citit și ce mai recomandă.
Alina Bădică, agent de vânzări – 1 an și 6 luni la Nemira
În #PovesteaMeaNemira, cel mai mult contează oamenii și interacțiunile cu ei. Așadar, la mulți ani colegilor, cititorilor și, desigur, editurii Nemira! Abia aștept să scriem împreună următoarele capitole.
Pentru adolescenții care pleacă cu părinții lor în vacanță și care vor o lectură revigorantă pentru plajă, recomand Vara în care am spus doar da, de Lindsey Roth Culli.
Pentru adulții care vor o carte surprinzătoare de pus în bagaj, sugerez Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea, de Cătălin Ceaușoglu.
Andreea Lupescu, PR Manager – 1 an și 3 luni la Nemira
#PovesteaMeaNemira a început cu Biblioteca de la miezul nopții, de Matt Haig.
Și, dintre toate scenariile posibile, l-am ales pe cel în care am devenit PR, asta se întâmpla chiar pe 1 aprilie 2022. De aici Viața mea a mers în zeci de direcții: lansări, campanii de lectură, proiecte pentru părinți și copii, festivaluri, primele manga în limba română, volumul de memorii scris de Prințul Harry, care a intrat in Cartea Recordurilor. Am avut multe începuturi aici, multe premiere, multe „pentru prima dată”.
Am trăit O vară italiană (La Bookfest), n-am ajuns la Hotelul Portofino (aveam alte urgențe), mi-am găsit Refugiul în Roata norocului (mi-a picat și la tarot). A fost cu adrenalină uneori, cu ședințe foto în parc alteori, cu muuulte cafele și ceaiuri. Povestea mea Nemira a fost și despre redescoperirea sufletului meu, mi-am dat seama că mereu voi fi Un om sub semnul întrebărilor. Am făcut tot soiul de Descoperiri, cum ar fi că Nimic nu e imposibil, dar și că O noapte pe insulă poate schimba totul. Și dacă n-ai insulă, e ok și Eforie Sud, Vraja lumii te găsește oriunde ai fi.
Urmează August, luna unor noi începuturi.
Rămâne, oricum, să ne vedem din nou Mâine, când ne-am întâlnit.
