În numele prinţesei moarte, cartea lui Kenizé Mourad, îşi farmecă cititorii de la primele pagini. Povestea are la origine biografia romanţată a prinţesei otomane Selma, fiica sultanului Murad al V-lea. Este o poveste adevărată, trăită de o prințesă, deşi ar putea fi un basm cu grădini fermecate.

Prinţesa Selma se naşte într-un palat din Istanbulul feeric şi trăieşte ultimele momente de strălucire şi glorie ale unui oraș ce nu va mai fi niciodată la fel, spațiu al desfătărilor și al parfumurilor orientale. După înfrângerea din Primul Razboi Mondial, Imperiul se prăbuşeşte, iar preluarea puterii de către Atatürk  aruncă familia imperială în exil.

La numai şapte ani, Selma este nevoită să plece împreună cu mama ei, Hatidjé, la Beirut. Îşi trăieşte adolescenţa în epoca de protectorat francez a Libanului, iar foarte curând va fi împinsă într-o căsătorie cu un rajah bogat din India. Selma descoperă astfel luxul şi mirajul marilor palate princiare. Confruntată cu multiple diferenţe religioase şi animată de o acută dorinţă de libertate, la sfârşitul anilor treizeci, o regăsim pe Selma la Paris, în toiul unei mari iubiri, dar si al războiului care avea să izbucnească. În capitala Franţei, în 1940, înainte de a muri la vârsta de numai 26 de ani, Selma îi va da naştere autoarei acestei fabuloase poveşti.

Kenizé Mourad, scriitoare şi jurnalistă de origine turcă, născută la Paris în 1940, este fiica acestei prinţese de origine turcă, descendentă a dinastiei otomane, despre care ne vorbeşte în romanul În numele prinţesei moarte. Mai exact, mama autoarei a fost fiica nepoatei sultanului Murad al V-lea, căsătorită cu un rajah indian şi apoi refugiată la Paris. Pierzându-şi mama foarte din vreme, Kenizé Mourad s-a format într-un mediu catolic, devenind ziaristă şi scriitoare, mereu în căutarea propriilor origini. Astfel a ajuns să descopere islamul ca pe o religie deschisă şi tolerantă şi a simţit că aparţine acestei culturi, dincolo de caracterul său religios.

După lungi sejururi în India şi Pakistan, a studiat psihologia şi sociologia la Sorbona. În 1970 începe să scrie şi să se specializeze în relaţiile cu Orientul Mijlociu. A fost corespondent de război în Etiopia, Liban şi Iran, iar mai târziu avea să aleagă viaţa de scriitor. Dacă în 1983 făcea relatări din Iranul aflat în vâltoarea revoluţiei, în 1987 avea să publice În numele prinţesei moarte, un roman în care decriptează istoria spectaculoasă a propriei familii.

Magistral scrisă şi întemeiată pe o poveste adevărată, cartea avea să se vândă în milioane de exemplare în întreaga lume şi să fie tradusă în 34 de limbi. În 1988, a apărut Le Jardin de Badalpur, continuarea primului roman, iar în 2003 a văzut lumina tiparului volumul Le parfum de notre terre, voix de Palestine et d’Israel. Cel mai recent volum al autoarei este romanul istoric Dans la ville d’or et d’argent (în pregătire la Editura Nemira).

Nemira, plăcerea lecturii