#StaffPicks de la echipa Nemira: cărțile noastre preferate și rutina #decitit

Inima Nemira este făcută din cărți și oameni (echipa, autorii, cititorii, librarii, partenerii și prietenii). Anul trecut v-am arătat cărțile care ne-au rămas în suflet (deși știm că suntem subiectivi și pe toate le iubim), iar anul acesta revenim cu o nouă serie de recomandări, împărtășind și câteva lucruri despre rutina noastră #decitit. Cu ajutorul ritualului nostru, am descoperit momentele cheie în care ne conectăm cu povestea și dispărem printre paginile ei.
Pentru cei care nu știau încă, #StaffPicks este o serie de articole în care colegii din super-echipa Nemira vă recomandă cărți care au rămas alături de ei mult timp. Pe 23 aprilie, în fiecare an, sărbătorim Ziua Internațională a Cărții și sperăm că recomandările noastre să ajungă pe #wishlist-ul vostru.

Faceți cunoștință cu (o parte din) colegii noștri: redactori, editori, graficieni, project managers, oameni de marketing, social media, sales sau contabilitate, care lucrează pentru editură de la o lună și până la 10 ani și cărora le-au trecut prin mâini sute, dacă nu chiar mii de cărți.


Andreea Lupescu, PR Manager, 22 zile la Nemira

S-a întâmplat ceva ciudat. În momentul în care m-am hotărât să citesc Despre scris, de Stephen King, am început să mă trezesc, fără alarmă, la 7:21. Până atunci, nu fusesem vreodată o persoană matinală, ba chiar refuzam bilete de avion și plecări, dacă erau prea de dimineață.
Stephen King a reușit, prin această carte, ceea ce nu au reușit orele de yoga, cărțile de mindfulness sau articolele științifice: să mă disciplineze, să-mi regleze orele de somn și, mai presus de toate, să-mi arate cât de mult câștigi începând ziua dis-de-dimineață. Este alt univers. Mă trezesc la 7:21 și citesc până când îmi încep ziua de lucru.
Despre scris este o carte pe care cred că ar trebui să o citească oricine a scris vreodată un text. Fie și pe Facebook. Stephen King zice, la un moment dat, că l-a întrebat un jurnalist cum scrie, iar el a răspuns: “Cuvânt cu cuvânt”. Nu glumea. Așa este și cartea: sinceră, directă, fluidă, vie, amuzantă; deseori mă trezeam râzând zgomotos prin casă. Autorul ne deschide ușa casei și ne lasă înăuntru să-i vedem soția, copiii, mobila, ritualurile de scris.
Locul meu preferat de citit este cel mai cozy loc din casă: mi-am vopsit peretele verde, am pus plante, care să-mi dea senzația de grădină, niște luminițe, un lampadar cu lumină reglabilă. Îmi mai place să citesc într-o cafenea drăguță, care să mă facă să mă simt ca în vacanță, în Grădina Botanică sau la Mogoșoaia, pe o pătură, vara, sub un copac.
King este un vizionar. Dacă vă uitați la pagina 110, veți observa că a inclus chiar și răspunsul pentru această rubrică a noastră, așadar:

(…) am un loc preferat și probabil că aveți și voi unul – un loc unde lumina e potrivită și unde senzațiile sunt, de obicei, mai puternice. Pentru mine este fotoliul albastru din camera de lucru. Pentru voi ar putea fi canapeaua de pe verandă, balansoarul din bucătărie, sau poate patul, unde stați sprijiniți în coate; a citi în pat poate fi un rai, atâta vreme cât aveți lumina potrivită pe pagină și sunteți atenți să nu vărsați pe cearșaf cafeaua sau coniacul.

Stephen King

Andreea Mitran, Digital & Visual brand manager, 4 ani la Nemira

Rutina mea de citit s-a schimbat mult de-a lungul anilor, dar în același timp a rămas constantă în unele aspecte – cum ar fi că pot citi fără probleme dacă e gălăgie în jurul meu și chiar nu prea îmi place să citesc fără să am muzică pe fundal. Ce a rămas neschimbat e că cel mai bine îmi încep weekend-urile cu același ritual: îmi pun o cafea fierbinte într-o ceașcă de porțelan, aprind o lumânare, mă pun în cel mai luminos loc din casă și citesc pentru măcar 15 minute. Încerc să îmi fac timp zilnic pentru citit și nu mă culc niciodată fără să citesc câteva pagini (chiar dacă mi-e somn). Am înlocuit telefonul cu o carte înainte de culcare și chiar simt diferența. Știu că avem cu toții lucruri de făcut și suntem (aproape) mereu pe fugă. Dar uneori e bine să facem lucruri mici pentru noi care să ne aducă bucurie interioară – mie asta îmi aduce cititul.

Oana Ionașcu, Redactor, de 15 ani la Nemira

Citesc, deci exist. Pasiune, mod de viață, hrană spirituală, evadare, bucurie, tristețe, catharsis – toate acestea la un loc reprezintă pentru mine lectura. Și când jobul tău asta presupune – să citești ORION și KING -, ce ți-ai dori mai mult?

Cătălina Nicolau, Director Executiv, 2 ani la Nemira

Rutina mea este destul de clasică, așa cred.
1. Pregătesc un ceai/ o cafea/ un pahar de vin
2. Iau multe perne și le învârt până stau perfect cu spatele
3. Mă asigur că am lumina corectă (seara aprind lampa și aduc lumina fix pe carte)
4. Și câteodată, Heidi (câinele meu) devine stativ pentru cărți. Din punct de vedere zgomot, nu mă deranjează aproape nimic. M-am obișnuit să o aud pe Heidi sforăind lângă mine și acoperă orice alt sunet care ar putea deveni deranjant.
Cel mai important este să am cărți peste tot prin casă (am pe birou, pe noptieră, pe măsuța din sufragerie) și mi-am dat seama că asta mă ajută, de fapt, să citesc mai mult

Laura Câlțea, Editor Coordonator ORION, de 7 ani la Nemira

Pentru că, mai nou, rutina mea de citit e să citesc oriunde apuc, mi-am amenajat colțișoare de lectură în toată casa. Însă locul meu preferat rămâne biroul-bibliotecă, pentru că aici am la îndemână atât cărțile, cât și spațiul pentru scris (care e la fel de important, mai ales atunci când lucrez).
Cartea mea preferată dintre aparițiile recente Nemira este, în mod indubitabil și fără nicio rezervă, U de la uliu, de Helen Macdonald, o autoare pe care mi-am dorit mult s-o traducem în română și mă bucur că am făcut-o (și că vom continua s-o facem, întrucât recent am achiziționat drepturile și pentru cea mai recentă carte a ei, „Vesper Flights”).

Marian Coman, Redactor-șef Armada, 4 ani și 4 luni laNemira

Nu mai am o rutină în ceea ce privește lectura. Citesc, prin natura jobului, oriunde și din (aproape) orice poziție. Pe hârtie, pe monitoare de tot felul, la birou, în pat, pe canapea ori în avion. Am însă și momente de răsfăț. Cu un pahar de vin bun alături, adunat într-un colț de canapea, în zile în care uit pur și simplu de realitate.

Lavinia Ciureanu, Social Media Specialist,10 luni la Nemira

Îmi place să citesc și nu las sa treacă o zi fără să întorc măcar o pagină, sau să ascult una :).
Cel mai bine mă simt când sunt liniștită, am un ceai și o lumânare aprinsă lângă mine, să fie totul cât mai cozy.
Iar când nu am timp de stat, ascult cărți în timp ce cos, fac treabă prin casă sau merg cu autobuzul.
Lectura la mine vine în orice forme și o îmbrățișez de fiecare dată. Cu fiecare carte adăugată pe biblioteca virtuală de pe Goodreads (sau pe cea fizică care strigă la mine că nu mai sunt locuri) mi se mărește orizontul și vreau mai mult. Mai multe aventuri, mai multă magie.

Raluca Ilie, Grafician la Nemi, de 1 an la Nemira

Cel mai mult îmi place să citesc pe o plajă liniștită sau oriunde în natură, dar cel mai des citesc pe canapea si în bucătărie, la cafea. Cartea mea preferată din ultimul timp este Umanii – mi-a topit sufletul, am plâns și am râs în același timp; asa este cartea astea, plină de sentimente, de iubire și de energia acestui uman minunatMatt Haig. Dacă ai devenit prea serios și ai uitat cumva care este sensul lucrurilor, cartea îți reamintește că ai noroc că ești viu și că merită să te lași pătruns de minunile vieții. ”Fii viu! Aceasta este datoria ta supremă pe această lume!” Și nu aș putea să mă opresc și să nu spun cât am adorat să citesc Biblioteca de la miezul noptii, Cum să oprești timpul și Câteva motive să iubești viața – și acestea sunt doar câteva motive să iubești… viața.

Alina Sârbu, Redactor-șef, 1 an și 3 luni la Nemira

Acum, când „vremurile și-au ieșit din matcă“, iar lumea seamănă tot mai mult cu „o grădină ce crește neplivită“, cum spune bardul, cărțile aduc parcă mai multă alinare decât oricând. Pentru mine, clasicii au fost și vor rămâne un sprijin de nădejde, așa că anul acesta m-am desfătat cu noua ediție a Lumii îi spuneau pădure a inegalabilei Ursula K. Le Guin, o pledoarie pentru pace și pentru respectarea naturii de care avem mai multă nevoie decât oricând. Dar și cu alte trei romane din aceeași colecție de texte exemplare, toate trei semnate de frații Strugațki: Picnic la marginea drumului, Valurile liniștesc vântul și
Melcul pe povârniș.

Cum meseria mea presupune să citesc tomuri aflate în diverse stadii de evoluție, lectura pentru mine însămi e o îndeletnicire nocturnă, arareori vesperală. Locul preferat este în bibliotecă, într-un fotoliu confortabil, care poate deveni ba navă cosmică, ba mașină a timpului.

Irina Cerchia, Coordonatoarea colecției Yorick, 6 ani la Nemira

Seara, niciodată dimineața. Canapeaua, a treia bancă pe stânga din Icoanei, ultima masă din Lente. Întotdeauna la geam în tren, la mijlocul vagonului. Ruta București-Piatra Neamț e literatură. Primul pas către somn e literatură. Prima pagină din Planeta domnului Sammler într-un ritual ciclic. Uneori, citesc ca să nu adorm, alteori citesc cu rigoarea unei scheme de tratament, de trei ori pe zi și, la nevoie, între mese.

Mihai Ghebrea, Project Manager e-commerce, 3 luni jumătate la Nemira

În fotoliul de lângă bibliotecă când îmi fredonez mereu în gând melodia Mirabelei Dauer.

În metrou, printre reproșuri “Da mai lasă domne’ cartea aia! Nu vezi ca stăm înghesuiți aici ca sardinele?”.

În tren și gări, când ceilalți se gândesc că “Dacă știam că avem întârziere, îmi luam și eu ceva de citit”.

Pe bancă în centru, când am de așteptat pe cineva care vine cu mașina prin traficul infernal că deh… nu a învățat să-și ia permis pentru bicicletă.

La mare, în cameră, că tot nu știu să înot și pe plajă nu mai ai loc.

Sub copacul de la țară. Deși ar fi fost ideal să am copaci la tot pasul și să nu mai bat drumul până acolo.

Prin tot felul de instituții pentru că au un fel de Sală de lectură doar că i-au zis Sală de așteptare. Obligatoriu aici citesc o carte cu șină.

Pe Stația Internațională Spațială… he, he.. aș vrea eu, dar nu mă ia nimeni cu “ia-mă nene” până acolo.

La Munte. Pentru că nu te mai deranjează nimeni… nicio căprioară, nicio pasăre, niciun iepuraș și în curând niciun urs.

Înainte de culcare, în pat. Pentru că după ce mă ia în sfârșit somnul, îmi este comod să las cartea pe noptieră.

Citiți oriunde, orice și oricât!

Georgiana Vlădulescu, Social Media Specialist & Content Creator Armada, 2 luni la Nemira

Pentru mine, cititul e modul în care mă deconectez de la toate grijile cotidiene și mă refugiez în lumile imaginate de alții. Prin urmare, rutina mea de citit înseamnă să-mi găsesc măcar o oră înainte de culcare în care să mă pot adânci în scaunul meu și să mă bucur de o carte bună. Dacă vine și Portocală să-mi țină companie, atunci și fundalul sonor e garantat, pentru că oricât îmi place să citesc în liniște, nimic nu se compară cu o pisicuță torcând.

Ana-Maria Mărgulescu, Social Media Executive & Content Creator, 1 lună jumătate la Nemira

Rutina mea #decitit s-a schimbat foarte mult în ultimul timp: citesc pe unde apuc. La sală dacă ajung mai devreme ascult repede puțin dintr-un audiobook, seara înainte de culcare iau toate cărțile începute și văd cu care vreau să continui și dimineața îmi clădesc ochii într-un ebook. Nu e cea mai bună, nu mereu îmi iese, dar mă străduiesc zilnic să citesc măcar 50 de pagini pe zi.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.