„Fiind vorba despre Stephen King, putem renunţa la orice introducere.” Aşa debutează recenzia celor de la Bookmarks dedicată ultimului thriller al maestrului, şi au perfectă dreptate.
King nu mai are nevoie de nici o introducere, cu atât mai puţin pe un blog dedicat cititorilor Nemira. Aşa că, să intrăm „în pâine”.
Volum lansat la sfârşitul lunii ianuarie 2008, aproape simultan în Statele Unite şi Marea Britanie, Duma Key nu a dezamăgit nici o secundă, atât prin calitatea literară cu care ne-am obişnuit, cât şi prin potenţialul comercial. A stat atât de mult în topul New York Times Best Seller, încât nici nu mai are rost să dăm cifre. King este o adevărată fabrică de bestseller-uri, iar maşinăria funcţionează mai bine ca niciodată.
Recenziile de specialitate sunt şi ele entuziasmante. Considerată de unii cea mai bună poveste a sa din ultimii cincisprezece ani, Duma Key este în primul rând marcată de un accentuat caracter autobiografic, ceea ce face lucrurile cu atât mai interesante pentru fani. Mai ales pentru că ei ţin cu siguranţă minte accidentul aproape fatal pe care l-a suferit pe o autostradă din Maine în 1999. Mai mult, după istoria unei căsnicii din Povestea lui Lisey, a venit momentul ca Stephen King să scrie despre propriul divorţ (informaţie cu bunăvoinţă „divulgată” de Chuck Verrill, editorul său).
Chiar şi doar aceste două ingrediente sunt suficiente pentru a stârni dorinţa de a pune mâna pe carte. Şi, aflată acum în laboratorul de traduceri al domnului Mircea Pricăjan, sperăm că în această toamnă o vom oferi publicului românesc spre a fi „devorată”.
Aşa că, dacă tot încerc să vă trezesc interesul şi să vă aţâţ, trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre povestea propriu-zisă…
Un groaznic accident pe un şantier de construcţii îi smulge braţul lui Edgar Freemantle, întunecându-i de asemenea memoria şi mintea. Calvarul perioadei de recuperare îi provoacă schimbări de personalitate şi accese de furie necontrolată ce grăbesc sfârşitul căsniciei sale. Edgar îşi doreşte să nu fi supravieţuit accidentului, dar psihologul său îi recomandă un leac geografico-existenţial: îl sfătuieşte să îşi schimbe complet viaţa, părăsind oraşul aglomerat şi afacerile din domeniul construcţiilor.
Retras la Duma Key, în paradisul Golfului Mexic, Edgar începe să picteze cu pasiune, descoperindu-şi un talent extraordinar. Dar atracţia sa faţă de pictură şi desen pare a fi comandată de o forţă ce îl depăşeşte, ca o constrângere. Multe din tablourile sale au o putere ce nu poate fi controlată, aproape mistică, scoţând la iveală secrete de mult îngropate, trezind nălucile copilăriei. Talentul său poate fi, de asemenea, o armă…
O meditaţie asupra luminii şi întunericului puterii creatoare, garnisită cu elementele supranaturale pentru care îl iubim atât de mult şi împănată cu trimiteri autobiografice, ultimul său thriller… will surely thrill you. As always.
@Catastrofic, prima intrebare: depinde si de cum reactioneaza publicul.
@IB: urmeaza sa pregatim al doilea volum din serie. Totul e ca si reactia publicului sa fie una pe masura cartilor. Ce mi s-a parut fantastic la Iain Pears este ca am auzit profesori universitari de prima mana vorbind despre “Cercul crucii” la cursuri de filosofia si istoria stiintelor in modernitate. Si recomandand cartea studentilor. “Afacerea Rafael” e si o foarte buna lectura de concediu, are mult mai putine pagini, mai prinzi si un pic de bronz 🙂 (pentru amatorii de mare, desigur)
@Vlad Puescu: O sa-mi programez concediul in functie de aparitia “Afacerii Rafael”!
Astazi este o zi speciala: LA MULTI ANI MIHAI DAN PAVELESCU! MULTA SANATATE,FERICIRE SI DE CE NU LA CAT MAI MULTE CARTI!Spor bun la gratar si distractie!
@Voicunike: multumesc pentru urari.
@Vlad Puescu: Nu apare “Afacerea Rafael” in august?
@IB: ba da, va fi trecuta in curand si ea la aparitii viitoare (s-a lucrat ceva mai mult la coperta, eu cred ca a iesit ceva deosebit). Dar tot nu cred ca ar trebui sa iti programezi concediul dupa aparitia cartii (programeaza-l mai bine dupa concediul sotiei 🙂 ).
@Vlad Puescu: Problema concediului sotiei e rezolvata, problema concediului meu nu e: am o lucrare mare de finalizat si probabil ca o sa plec la sfarsitul lui august. Si cu “Afacerea Rafael” in geanta!