Bătrânul om de litere Stephen Spender primise, prin intermediul unui prieten de familie, câteva dintre poeziile tânărului (pe atunci) poet Kevin Crossley-Holland, aflat în căutarea propriului său drum spre afirmare. Spre deznădejdea sa, Spender i-a trimis o scrisoare de câteva rânduri, iar verdictul său cădea necruţător: „Nu cred că este ceva, acolo,  despre care să pot vorbi“. Lovitura ar fi putut însemna terminarea carierei sale creative înainte chiar ca să înceapă.

Astăzi, la patru decenii după „incidentul Spader“, Kevin Crossley-Holland este unul dintre cei mai aclamaţi şi recompensaţi scriitori britanici de proză pentru copii, însă acest succes se datorează romanelor sale din ultimii ani, mai precis, trilogiei arthuriene. Înainte de asta, Crossley-Holland a fost cunoscut ca poet şi autor al unor repovestiri ale legendelor, miturilor şi poveştilor populare englezeşti. Când s-a îmbarcat pe drumul spre Camelot, în felul său propriu, habar n-avea că era în drum spre victoria sa literară absolută. Ceea ce a reuşit este o îmbinare între legenda arthuriană cunoscută, populată cu personajele din jurul Mesei Rotunde, şi o istorie a propriului său Arthur, acel Arthur de Caldicot, un băietan de 13 ani, mereu agasat de un frate mai mare şi de planurile tatălui său adoptiv, acesta hărăzindu-i o soartă anostă de „grămătic”, şcolit pe la abaţii.

Arthur de Caldicot urmăreşte soarta tizului său, Arthur, aşa cum i se înfăţişează în planul narativ din misteriosul obsidian, dăruit de Merlin, mentorul său, vrăjitor discret, îngăduit pe domeniul Caldicot. Dacă povestea din obsidian respectă, în linii mari, legenda arthuriană, evoluţia lui Arthur este surprinzătoare. Băiatul de 13 ani, care visa să devină scutierul unui nobil de pe domeniile de la Hotare (tărâmul nebulos care desparte Anglia de Ţara Galilor), trăieşte aventura vieţii sale, ajungând cavaler şi cruciat, în ultima parte a trilogiei, Regele Tărâmului dintre  Hotare. Cele trei romane, Piatra Vrăjită, La Răscruce şi Regele Tărâmului dintre Hotare, însumează legende tradiţionale, repovestite în relaţie cu diversele personaje cu care se intersectează Arthur de Caldicot, contopindu-se, fără nici o linie de îmbinare vizibilă, cu fapte istorice cunoscute, cu realităţi ale începutului secolului al XIII-lea din Anglia. De fapt, totul este un cocteil tare plăcut de legendă istorică şi ficţiune, însă dincolo de frescele foarte exacte ale unei Cruciade răzbate o voce caldă, răbdătoare, care transformă trilogia într-o lectură frumoasă, înregistrând un succes printre copii.