Inspirată de rubrica aceasta The Guardian, pe care o citesc de ceva vreme cu multă bucurie, m-am gândit să replicăm pe blogul Nemira seria. Cu n’autori, firește. Și cu ușoare modificări: un set de cinci fraze (diferite, pe cât posibil, pe cât ține „inspirația”) în jurul cărților și altul, bonus, așa, pe marginea altor arte. Sper să intrați în joc și să vă facă plăcere să-i (re)descoperiți pe n’autori și din alte unghiuri. Așadar, doamnelor și domnilor, iată (o mică parte dintre) cărțile care l-au scris pe Doru Preda. & more. (Eli Bădică, coordonatoarea colecției n’autor)
Cartea pe care am descoperit-o grație unui prieten
Bardo Thödol – Cartea tibetană a morților. Am citit-o la început puțin înspăimântat, apoi din ce în ce mai curios. A fost întâia mea revelație majoră legată de natura existenței umane. Un fel de cheie a misterelor, pe care am purtat-o de atunci la gât și de care m-am folosit de câte ori am simțit că mă blochez în fața câte unei porți aparent impenetrabile.
Cartea de proză scurtă care mi-a deschis apetitul pentru gen
Despre ce vorbim când vorbim despre iubire, de Raymond Carver. Atât de mult exprimat în atât de puține cuvinte. Am avut senzația că particip la un act de magie.
Cartea care cred că ar putea stimula apetitul pentru lectură
Cititorul, de Bernhard Schlink. Despre puterea cărților de a alunga nesiguranța, vina, rușinea, teama de moarte. Și cum poveștile de viață ale altora pot trezi în noi dorința de a descoperi cine suntem cu adevărat și de a ne accepta fără rezerve.
Cărțile pe care le ocolesc în librării
Cele mieroase. Privesc standul unde sunt expuse ca pe un rond colorat și înmiresmat, numai bun de admirat de la distanță.
Cartea care m-a cucerit pentru că are cea mai rafinată scriitură
Parfumul, de Patrick Süskind. Încă simt în nări mirosul pământului reavăn, amestecat cu frunze putrede și bălegar. Indescriptibilul descris cu o sensibilitate și un rafinament supraomenești.
& More (bonus)
Versurile care cred că pot funcționa ca un autoportret
îmi plac piețele goale mai mult ca oricând
admir piruetele statuilor sub jerbele de apă
detașamentele de porumbei pregătite să se încaiere
pe primul colț de pâine uscată
aburul metafizic evadat din subterane
iubesc lumea aceasta incredibil de frumoasă
croită pentru oameni modești
dispuși să lase locul celor mai abili
atunci când timpul îi va aștepta la ușă
cu bagajele făcute
[n.r. Versurile îi aparțin autorului.]
Piesa pe care i-aș trimite-o într-un moment prost cuiva, să îl/o binedispun
Deadcrush, Alt-J. Dinamită. Te simți ca după trei shot-uri date pe gât unul după altul, pe la miezul nopții, în Vamă. Plus că ai nevoie de câteva ore să îți explici versurile, între timp uiți și de ce erai indispus.
Prima mea întâlnire cu opera
Petru Rareș, de Eduard Caudella, la matineu cu școala, în clasa a V-a. Un fiasco previzibil, care m-a ținut departe de operă multă vreme.
Cel mai subapreciat artist
Porcupine Tree. Cred că ar fi meritat de o sută de ori mai multe aprecieri, măcar pentru sound-ul impecabil. De câte ori ascultam Even Less pe YouTube, regretam că nu pot face o mică hackereală și să le adaug două-trei mii de like-uri.
Tabloul care m-a șocat cel mai tare când l-am văzut prima dată
Lăptăreasa (în original, De Melkmeid sau Het Melkmeisje), de Johannes Vermeer. Nici acum nu pot explica de ce am rămas vrăjit mai bine de un sfert de oră în fața tabloului expus la Rijksmuseum. Un șoc pozitiv, cu urmări la fel de pozitive.
Doru Preda s-a născut la București pe 6 decembrie 1956.
Este absolvent al FEICT din cadrul Academiei de Studii Economice. Până în 1990, a lucrat ca informatician. Între 1991 și 2015, a activat ca întreprinzător privat. Începând cu 2015, a frecventat atelierele de Creative Writing Sundays, organizate de Revista de Povestiri, în care i s-au publicat mai multe proze scurte. A participat la prima ediție a Turnirului Literar promovat de Cenaclul de la Roma, unde a câștigat Premiul de Popularitate.
Din toamna lui 2018, locuiește în Brașov.
Volumul de proză scurtă Candido, publicat în 2019 la editura Nemira, în colecția n’autor,reprezintă debutul său literar.
Tweet
