2001: Odiseea spaţială

Odiseea

Sir Arthur C. Clarke este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori de literatură ştiinţifico-fantastică, spirit vizionar, ce înfăţişează în romanul de faţă o călătorie spaţială care are ca şi premisă aflarea originilor omului.

Încă din prefaţa acestei cărţi autorul îşi exprimă dorinţa de a răspunde la o altă întrebare ce macină umanitatea – problema contactului cu alte civilizaţii extraterestre – „De ce astfel de întâlniri nu au avut loc până acum, de vreme ce şi noi începem să ne aventurăm în spaţiu?” După cum mărturiseşte futurologul britanic, cartea de faţă este un posibil răspuns la această întrebare iar „adevărul, aşa cum ne-am obişnuit, va fi mult mai straniu.”

Scrisă între 1964-1968, în plina cursă a celor două mari puteri mondiale pentru cucerirea spaţiului şi a lunii, cartea este structurată în 6 părţi, fiecare dintre acestea tratând într-o formă atractivă, pe înţelesul tuturor, diverse teme care vor deschide noi preocupări în cadrul literaturii sf.

Pe scurt, romanul debutează cu o scenă din zorii umanităţii, din urmă cu 3 milioane de ani, când oamenii-maimuţă primitivi iau contact cu o civilizaţie extraterestră care intervine şi trasează cursul evoluţiei acestora.  În a doua parte ne este prezentată descoperirea unui obiect artificial pe lună, vechi de 3 milioane de ani, care va emite o puternică undă de energie radio, direcţionată direct spre Saturn. Acest fapt constituie adevăratul motiv al călătoriei spaţiale a navei Discovery. Din cei cinci membrii ai echipajului, doar 3 cunosc adevăratul scop al călătoriei, alături de computerul navei, o inteligenţă artificială, numit Hal 9000. Secretul acestei misiuni conduce inevitabil la o confuntare Hal 9000 şi echipaj, singurul care rămâne în viaţă este Frank Bowman, ce este informat de doctorul Heywood Floyd de misteriosul obiect, denumit TMA-1 şi de scopul misiunii. Rămas singur, Bowman este nevoit să suplinească lipsa membrilor echipajului, antrenaţi special pentru acest scop. Care este deznodământul romanului şi a călătoriei lui Bowman în jurul lunilor lui Saturn, îl las în seama voastră.

Considerată opera de căpătâi al acestui mare scriitor britanic, 2001- O odisee spaţială m-a surprins prin capacitatea autorului de a anticipa cu măiestrie multe aspecte din evoluţia tehnologica ulterioară a omenirii. Astfel încă din debutul celei de-a două părţi a romanului, intitulată TMA-1, autorul ne vorbeşte despre comunicaţii prin sateliţi; ne surprinde prin doctorul Heywood Floyd care citeşte online ziare: “În câteva milisecunde, el putea vedea titlurile oricărui ziar dorea… Textul era actualizat în fiecare oră. Chiar dacă cineva citea doar versiunile în engleză, putea să să îşi petreacă viaţa întreagă absorbind fluxul de la sateliţii de ştiri.”Să nu uităm că acest roman a fost scris în deceniul al şaptelea al secolului XX iar internetul a apărut în ultimul deceniu al aceluiaşi secol. Totodată, scris în contextul războiului rece şi al unei lumi care rivalitatea dintre SUA şi URSS atinsese cote paroxistice, acţiunea romanului se petrece în 1999 când raporturile de putere mondială se prezintă în aceeaşi formă bipolară. Astfel în 1999 luna este deja colonizată, omenirea se confruntă cu probleme de suprapopulare, China vinde arsenale nucleare iar numărul puterilor nucleare este de 37.

Lectura acestui roman mi-a amintit de capodopera lui Jules Verne, De la pământ la lună.  În această carte Jules Verne a anticipat imponderabilitatea în spaţiu şi aselenizarea din 1969, plasând ca loc al primei misiuni spre lună o bază din California. Recuperarea celor 3 membrii ai echipajului se face în Oceanul Pacific de către Marina americană. La fel şi Arthur C. Clark conduce cititorul într-o călătorie spaţială plină de detalii confirmate ulterior de ştiinţă prin misiunea Voyager. Totodată autorul consideră de cuviinţă să pomenească şi întâmplarea relevantă a misiunii Apollo din 1970: „Ca un bun început a fost faptul că modulul de comandă, locul unde se afla echipajul a fost botezat Odiseea. Chiar înainte de explozia rezervorului de oxigen, care a dus la anularea misiunii, echipajul asculta Zarathustra a lui Richard Strauss, deja universal identificată cu filmul. Imediat ce alimentarea cu energie s-a oprit, Jack Swigert a transmis prin radio centrului de comandă: ‘Houston, avem o problemă’. Cuvintele pe care Hal le-a spus lui Frank Poole într-o împrejurare similară au fost: ’Îmi pare rău să vă întrerup petrecerea, însă avem o problemă’.”

Citeşte continuarea pe Revista Nautilus.

Autor: Ionuţ Buda

Nu uitaţi că numai în această săptămână, acest volum are 40% reducere. 

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.