“În ultimele două săptămîni, n-am fost pe lumea asta, deși am fost în apele mele. Am fost cu gîndul departe prin Sistemul Solar. Am avut emoții la desprinderea de gravitația uneia sau alteia dintre planete, am lansat în spațiu mesaje la care nu am așteptat răspuns, mi-am schimbat concepția despre viață și nemurire, despre analog și digital, despre om și ființă.
Am recitit 2001: Odiseea spațială și nu m-am oprit la ea, am continuat și cu celelalte trei volume din serie:
După cele patru cărți, mă întreb: Arthur C. Clarke este om?
Începutul unui voiaj cosmic
Cartea 2001: Odiseea spațială este cartea lunii la Clubul de lectură Nemira (22 iulie, la Cărturești Verona: înscrie-te online). Volumul a apărut în 1969, la cîteva luni după filmul lui Stanley Kubrick. Filmul și cartea pot fi judecate categoric separat. Cartea mi-a dat într-adevăr senzația de inițiere și de explorare ingenuă.
Miile de fapte științifice prezentate de Clarke te însoțesc în narațiune ca un calculator personal extraperformant care știe orice-l întrebi, un fel de HAL 9000 la care putem avea acces indiferent de venituri. Întreb dacă autorul este om pentru că este un volum de date incredibil în spatele micuței cărți. Nu există scenă fără crearea unui fundal istoric, nici o afirmație nu rămîne motivată, cifrele sunt corelate, se face apel la cunoștințe din astronautică, fizică, inginerie, matematică, biologie, geologie etc.”
Autor: George Hari Popescu
Citeşte continuarea pe cyberculture.ro
Tweet
