Câți dintre noi nu am auzit deja de Lolita? Celebrul roman al lui Nabokov, despre relația unei adolescente cu un bărbat în vârstă, a scandalizat și a fascinat deopotrivă generații la rând, promovând totodată un arhetip social din ce în ce mai vizibil în realitatea modernă: tânăra încă necoaptă psihologic și sexual, seducătoare și mult prea precoce, care se aventurează într-o poveste de amor căreia cu greu îi poate face față. Conceptul nimfetei a fost suficient exploatat în literatură și cinematografie pentru a deveni o sursă inepuizabilă de muză creatoare.

Un astfel de exemplu este fără îndoială Emily Tanimura, autoare care la vârsta de numai 27 de ani, s-a impus în lumea scriitorilor cu un roman ce reia povestea nimfetei, dându-i noi valențe, mai profunde, mai personale.

Ce, sau mai degrabă cine, este anti-Lolita din perspectiva autoarei? O adolescentă suedeză, care la prima vedere pare să fie la fel ca toate adolescentele suedeze ale generației sale. Și totuși, este diferită. În primul rând, arată diferit de colegele ei de școală, printr-un gust aparte al ținutelor și o atitudine provocator – superioară, ceea ce o face orbiteze în jurul conceptului de femeie ușoară, fie că este numită așa de către grupul său de vârstă, fie că încearcă să se regăsească pe sine în definiția acestui termen.

Dar să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. În ciuda a ceea ce pare, fata are o lume interioară bogată, construită din emoții uneori contradictorii, din judecăți de valoare de cele mai multe ori fruste, brutale și neobișnuit de sincere, o viziune dezabuzată asupra lumii și oamenilor și o înclinație pentru auto-izolare și fuga de realitatea banală, mereu în căutarea unor emoții noi.

Citiți mai mult pe stilfeminin.ro

Autor: Andreea Sterea